Bebiță este un fel de sfîrlează cu fofează, un mic argint viu sau un chipăruș (adică un piper mai mic și mai pe moldovenește). O provocare mare de tot a devenit schimbatul de pampers. Rostogolindu-se ca un sucitor mînuit de o gospodină preavrednică, este extrem de greu să îi pui pampersul cel nou. Într-o seară am testat rezistența body-ului made in Romania, de capsele căruia am reușit să țin cu putere, ca să evit aterizarea lui Bebiță fix în cap.
Schimbarea scutecului lui Bebiță ar putea fi brevetată drept o saună ultramodernă: transpirația este garantată.
Ieri dimineață îl aduc pe domnul Bebiță în patul nostru să îi dau să mănînce și apoi mă strădui de zor să îi schimb pampersul. Reușesc (cu doza corespunzătoare de saună) și apoi, flancîndu-l pe Bebiță eu de-a stînga lui și tăticul de-a dreapta lui, încercăm să mai moțăim puțin. Bebiță se sucește și răsucește și apoi se aplaudă fericit. Mă bucură fericirea lui pură și sînt gata să îl aplaud și eu, doar că dau cu mîna de ceva ud. Ud, de-a binelea. E cearceaful nostru. Aoleu, a recurgitat tot laptele. Ceea ce n-a mai făcut de cînd avea vreo două luni. Mă ridic și îl iau pe Bebiță în brațe. Salopeta lui albastră cu dinozaur e udă fleașcă în dreptul picioarelor și al bazinului. Să nu îmi spui că a făcut pipi cu pampersul tocmai pus acum 2 minute. Cum o fi posibil? Îi deschei salopeta cea albastră și constat cum instrumentul responsabil cu activitatea de pipi, se lăfăie în voie în afara pampersului, care este absolut uscat. Bine, Bebiță! Data viitoare te rog să îți pui pampersul singur,
*
Din jurnalul lui Bebiță: vreau chilot! Pamperșii sînt pentru bebeluși.
Ps: articolul îl scriem amîndoi, pentru că am pus la spălat husa de la premergător, husa de la leagăn și husa de la scaunul pentru mîncare. Și cum Bebiță nu stă în pat, e la mine pe picior, butonînd la token și ocazional la laptop.
*
Din jurnalul electronic al lui Bebiță: obcdtjilșșț. (Adică citiți-mă, că sînt șmecher!) 😛