Zilele acestea mi-am reamintit limpede ca cleștarul (vorba lui Creangă) de ce am renunțat acum cîțiva ani buni la televizor. Pentru că apăruse deja nevoia de senzațional, dar de unul mai degrabă macabru, pentru că era vorba doar de calamități naturale, de cutremure, de tsunami, de uragane, de gripe aviare, de accidente violente, de prăbușiri, de violuri. Singurele emisiuni la care mă mai uitam atunci erau cele cu temă sportivă și meteo. Dar, după ce am început să văd și cum mor diverși sportivi, am renunțat la televizor.

De ceva timp mi-am instalat aplicația de vreme pe telefon. Pe deșteptul meu de telefon mă uit febril de cîteva (zeci de) ori pe zi să văd ce e cu codurile. Da, da. În goana după un senzațional care ne va duce la psihoză, noi nu mai avem zile frumoase și călduroase de vară (ci canicule năprasnice cu cod portocaliu sau chiar roșu), nici ploi generoase de toamnă (ci inundații cu cod portocaliu sau chiar roșu) și nici zăpezi albe și pufoase în care să ne aruncăm lăsînd urmele noastre acolo și care să ne îndemne să facem oameni de zăpadă, să ne răsfățăm pe pîrtiile de schi sau la patinoar. Nu. Avem cod portocaliu sau chiar roșu de ger năprasnic, de viscol cutremurător, zăpadă de dat de pe mașini, din fața porților, aprovizionare, că cine știe, stat în casă, că cine știe.

La televizor aceleași informații sînt reluate pe toate canalele. Nu e iarnă în toi. E urgie, e prăpăd.

Și, de asemenea, deși nu are nimic de-aface cu vremea, dar are cu senzaționalul care ne va duce la nebuni, e o epidemie gravă de gripă și de viroze de care nu e de scăpat. Adică, și dacă aveți de gînd să scăpați, nu o să scăpați, că așa ni se spune la televizor.

Of, că știu eu bine de ce renunțasem la televizor și de ce nu îmi plac chestiile prea deștepte, altele decît oamenii. Pentru că ne prostesc. Pentru că informația într-o cantitate impresionantă dar de factură preponderent negativă ne sperie, ne blochează mintea, ne poate produce atacuri de panică. Și, dacă nu înghețăm în prăpădul de afară, dacă nu ajungem la spital cu pneumonii grave, dacă nu murim de foame că nu ne mai putem aproviziona, se poate să ajungem la nebuni, tot așteptînd să ni se întîmple ceva rău.

Pentru că părem incapabili să concepem că poate fi și bine și frumos și, mai ales, normal…

*

Din jurnalul lui Bebiță: deșteaptă-te, române și mai lasă dramatismul teribil și senzaționalul ieftin și hai afară la o bulgăreală strașnică!

pensiunea_doina_iarna2

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *