Despre limite și lipsa lor
Există în astrologie două semne care nu cunosc conceptul de limită: Săgetătorul și Peștii. Săgetătorul are nevoie de noi și noi orizonturi, de expansiune totală iar Peștii oricum nu au nicio limită sau, nici una peste care să nu poată trece. (De aceea semnul lor este asociat cu abuzul de alcool, droguri sau alte mijloace care permit evadarea din cercul nostru strîmt.)
Deși dacă stau acum să mă gîndesc s-ar putea ca și Scorpionul, odată activat, să nu aibă nicio limită. Sau Soarele și lumina pot fi limita lui? 🙂 Nu știu, mai meditez aici.
Revenind la cele două semne buclucașe Săgetătorul și Peștii, dată fiind nelimitarea lor, nu trebuie să ne mirăm că au același guvernator, Jupiter, planeta expansiunii, a hiperbolei, a expandării, a aruncării de granițe în aer (evident, figurat vorbind).
Ce se întîmplă atunci cînd luminatorii (Soarele și Luna) se află în aceste semne?
Ei, bine, atunci persoana respectivă are șanse mari să rîdă în hohote și să plîngă tot în hohote. Să se bucure din tot sufletul, cu o bucurie aprigă, să se veselească peste seamăn și apoi să se întristeze amarnic, peste poate. Viața să fie pe rînd o dramă teribilă (Peștii) și o aventură incredibilă (Săgetătorul), cele două putîndu-se succeda cu o rapiditate tulburătoare. Cum să ceri temperare în astfel de situații?
Deși slavă Domnului că mai există 8 planete în hartă și atunci poate mai căpătăm cumva o stavilă, două. 🙂
