… Doar perna ta o vezi.”
Poate tu.
*
Bebiță se trezește în miez de noapte urlînd. Dar urlînd, nu glumă. Nu se liniștește nicicum. Cel mai probabil tot o criză de dinți, așa că îi administrăm nurofen și așteptăm să își facă efectul. Între timp este legănat, îmbrățișat, rugat, pupat și tot așa.
După vreo jumătate de oră, durerea pare să cedeze, doar că Bebiță nu mai are chef de somn. Deloc. Îi explic frumos că noaptea este pentru somn. El dă ruloul textil într-o parte și constată că da, e noapte de-adevăratelea, dar tot nu are chef de somn. La 1 noaptea. Pînă și tăticul lui, cel care, într-un moment de sinceritate/ slăbiciune i-a spus că somnul este pentru oameni slabi, revine acum și îi spune că, fiind atît de noapte, somnul este pentru toată lumea. Bebiță rîde, mușcă nasul ursului mov.
După ce e legănat, rugat, admonestat și implorat de tăticul lui să doarmă, e rîndul meu să fac același lucru.
Pe la două fără un sfert decid că durerea lui de dinți a dispărut de mult, luînd cu ea, se pare și pofta de somn. Îl așez în pătuț, îi urez noapte bună și merg în dormitor. De unde ascultăm recitalul: uauaaaaauaaaa! Din ce în ce mai ascuțit. Apoi liniște. Din nou, uaaaaaa! Acutele la apogeu. Se insistă pe ele vreo două minute. Tăticul lui Bebiță dă să sară din pat. Îi spun să îl mai lase puțin, că nu plînge de-adevăratelea, e doar foarte supărat că a fost pus în pat, în loc să se aprindă luminile prin casă și să înceapă distracția. Uaaaaaaaa! Adică un fel de: veniți totuși la mine? Dar noi rămînem fermi pe pozițiile noastre orizontale. Liniște.
Apoi se aude vocea mică și dulcică a lui Bebiță: bau.
Constatînd că părinții lui au dezertat de la locul de joacă, Bebiță a decis să se joace singur. După care a adormit.
*
V-am povestit cum eu îl culcam pe Bebiță îmbrăcat ca tot bebelușul cu body și pantalonași și îl găseam în pampers. Așa că am început să îi leg body-ul peste pantalonași, a la Michael Jackson (cum a spus bunica lui Bebiță) ca să nu mai poată face ședințe nocturne de striptease. Ei, bine. Bebiță este extrem de determinat. L-am găsit dimineață cu picioarele goale, în timp ce pantalonașii îi atîrnau de o parte și de alta a body-ului. Bine, Bebi!
*
Din jurnalul lui Bebiță: tăticule, somnul nu poate fi pentru oamenii slabi, că mămica mea e destul de plinuță și doarme tun. Oare am mai spus asta?
