Bebiță rafinează și mai și arta împiedicării somnului. Pe lîngă protestele obișnuite: tras de palme în cap(ul lui dar și peste fața celui care îl ține în brațe), plîns care poate da în urlete, zbătut zdravăn, frecat la ochi etc, etc, a descoperit strategia de a sta cu ochii deschiși, foarte foarte liniștit și, atunci cînd ma-ma sau ta-ta nu mai pot de spate de la atîta legănat, începe să rîdă triumfător, ceva de genul: am rezistat și de data asta, ma-ma, ta-ta.
Dacă totuși este extrem de obosit, dă cu capul de tăblia de la pat și își bagă degetele în ochi: protestez! Nu somn! Lăsat puțin timp singur, să mediteze, se ridică în picioare ținîndu-se de zăbrelele patului și spunînd în continuu: mamamama! La un moment dat, de epuizare, nu mai poate să se ridice în picioare și rămîne în genunchi, cu mînuțele atîrnate de gratii și cu aceeași tînguială: mamamama! Nu somn, nu somn!
*
Într-o zi, protestînd el din rasputeri împotriva perfidiei somnului, a refuzat să stea în brațe, în pătuț pe canapea, drept pentru care a fost așezat pur și simplu pe covorul cu cars unde … a adormit. Să se consemneze: a adormit împotriva voinței lui.
*
Aseară îi dădeam laptele și observam cu satisfacție cum ochii i se fac din ce în ce mai mici, în ciuda tuturor eforturilor lui de a-i ține larg deschiși. Bîjbîind pe măsuța din dreapta mea după o jucărie pe care să i-o dau să o strîngă în mînă, am nimerit o rățușcă mititică pe care o ia cu el în cadă. Pe trei sferturi adormit, Bebiță ia rățușca în mînă, o strînge puțin și rățușca țiuie. Încremenesc. Ochii i se deschid, strînge cu putere și rățușca țiuie hotărît. Atunci cînd a terminat laptele, Bebiță al meu era treaz lumină.
Inutil să mai spun că a adormit după o oră, fir-ar rățuștele țiuitoare să fie.
*
Normal că nu are chef Bebiță de somn. El are treburi importante de făcut: să butoneze la prize, să-și bage mîna în apa de la toaletă, să frămînte cu cea mai mare bucurie gelul sub formă de steluță care se aplică pe vasul de toaletă, să programeze mașina de spălat, să roadă șireturile tuturor ghetelor, să le lingă tălpile, să meșterească la butonul aragazului, să adune orice scamă de pe covor și de pe parchet să să o mestece, adică să încerce tot ce: Bebiță, NU E VOIE!
*
Din jurnalul lui Bebiță: vreau și eu la protest. 20, 30, cînd părinții mei simpatici au stabilit că e ora mea de somn, este de fapt cea mai bună oră pentru acțiune, pentru mers în centru, pentru ieșit în stradă. Nu pentru somn! Nu somn! Nu somn! Azi noapte m-am trezit și la 00.00 și la 3.00 să le trag semnale de alarmă, dar ei nimic. Nu somn! Nu somn!