“… doi călugări se pregăteau să treacă un rîu cu curenÈ›i puternici. ÃŽn apropiere se afla o femeie care voia să treacă È™i ea, dar care se temea să o facă. Unul dintre călugări a luat-o în cîrcă È™i a dus-o pînă la celălalt mal.A dat-o jos È™i toÈ›i trei È™i-au văzut apoi de drumul lor. După un timp, călugărul mai tînăr i-a spus celuilalt:
– Nu-mi vine să cred că ai ajutat-o pe acea femeie să treacă apa. Ai luat-o în braÈ›e. ESte contrar principiilor noastre; este împotriva jurămintelor pe care le-am depus. Nu avem voie să atingem femei. Cum ai putut face aÈ™a ceva?
Călugărul mai în vîrstă și mai înțelept i-a spus:
-Din momentul în care am trecut apa, eu m-am despărÈ›it de acea femeie. Tu încă nu.” (Brian L. Weiss È™i Amy F. Weiss – Se întîmplă miracole)
Sau despre asumarea unor experiențe și liniștea care urmează versus neasumarea lor și blocajul pe acea neasumare.
