Sau nu? 😛
Roma. Colosseum. (Pe mine m-a cam speriat, pentru că mirosea parcă a sacrificiu și a moarte.) Pizza. (Ce ciudat că pizzarii nu erau sub nicio formă italieni.) Vatican. (Coadă ca pe vremuri la mașina de mezeluri). Doi turiști simpatici, plus un ghid simpatic și el, localnic.
Purcedem noi la bătut străzile și străduțele voinicește. În cele 3 zile de stat acolo am mers pe jos 47 de kilometri. Atitudine de turist. Eu, pe post de caieriță, responsabilă și chibzuită. (Asta ca să nu spun parcimonioasă. Adică zgîrcită rău. :P) Soțul meu, relaxat, el fiind de departe cel mai bine integrat în postura de turist.
Ajungem noi în Piazza del Popolo și ne urcăm pe un delușor pentru a arunca o privire de ansamblu. La urcare ne țin calea doi romani îmbrăcați în togă, purtînd coifuri, săbii și … blugi. Eu îi ignor, dar partenerul meu de drum jinduie după o poză. Sper să îi treacă pînă la coborîre. Ajungem în vîrf, privim panorama și coborîm. La jumătatea drumului cei doi romani. Speranța că turistul meu a uitat de poză, e zadarnică. Se prinde în luptă cu romanii, nu mai înainte de a-mi înmîna mie telefonul, să imortalizez momentele unice. Romanii au regie: îi pun pe cap o coroniță de Cezar, îi spun cînd să atace, cînd să se apare, cînd să se plece să îi taie capul:
-În genunchi. În genunchi să îți tai capul!
Turistul meu se supune obedient, în timp ce romanii îi taie capul. Eu zîmbesc și pipăi cele două monede de un euro pe care le voi da. Mă simt generoasă.
Scena odată terminată, romanii ne cer banii. Zece euro. Zîmbetul meu se tuflește instant. Ghidul nostru ridică neputincios din umeri. Eu mă uit spre turistul cel poznaș, de la care mă aștept să rezolve situația. Îi întind cei doi euro. Romanii sînt intransigenț: 10 Euro. Eu le spun că nu am. Ei îmi spun că îmi schimbă și bani mari, nu e nicio problemă. Turistul meu e puțin derutat și spune că nu înțelege nimic, după care se oferă să șteargă pozele. Romanii se indignează că nu ne pasă de ei, de timpul lor și de munca lor. Eu mă impacientez. Oare dacă am lua-o la goană, ar veni cu săbiile lor să ne altoiască? Mă uit la cei doi însoțitori ai mei care așteaptă de la mine rezolvarea sub forma celor 10 Euro. Simplu, nu? O tăiere de cap, 10 Euro.
În final scot o bancnotă de 5 Euro și spun cît se poate de ferm că asta e tot. Romanii iau banii supărați și îi spun turistului meu buclucaș:
-Soția ta nu știe ce este respectul. S-o înveți ce e respectul!
