Bebiță mă studiază cu cea mai mare atenție, în timp ce eu mînuiesc dispozitivul verzuliu care are ață dentară la capăt. După ceva timp îmi arată că vrea și el așa ceva.
– Să trăiți, tovarășu’ Bebiță, vă dau, cum să nu, și dvs un astfel de dispozitiv.
Îl primește, își deschide gurița și, neluîndu-și ochii de la mine, face și el cam ce fac eu. Tatăl lui Bebiță către el:
– Ți-a rămas lapte între dințișori?
*
Eu și Bebiță la masa de prînz. A lui. Mănîncă de zor legume și carne (pe care, apropo, trebuie să și le ia singur de pe măsuță și pe care, atunci cînd nu mai vrea, le aruncă pe scaun, pe parchet, pe el și pe mine). La un moment dat, face cîrnați (vorba tatălui lui, atunci cînd bolul alimentar este mestecat și apoi scos din gură sub formă de pastă), ceea ce înseamnă tot că nu mai vrea.
Îi dau un morcov întreg în mînă. Mușcă din el, se decide că nu-i place și dă să îl arunce pe jos, moment în care îi spun:
– Bebiță, dă-mi și mie, te rog, să mănînc.
La care Bebiță, fericit, îmi întinde să mușc din morcovul aflat în mînuța lui pînă cînd îl termin pe tot.
*
Duminică dimineață. Năuci de somn și total nematinali, cei doi părinți ai lui Bebiță pe de o parte și vesel nevoie mare și flămînd, însuși Bebiță, de cealaltă parte. Eu îl duc din dormitor în camera noastră și îl rog pe tăticul lui să aibă puțin grijă de el. Închid ușa și merg la bucătărie să pregătesc laptele. Pe cînd torn apă în biberon se aude o bufnitură. După sonoritate, nu cred că a căzut din pat tatăl lui Bebiță, așa că nu poate decît să fie vorba de căderea acestuia din urmă. Deducția mea este confirmată de țipetele ca din gură de șarpe ale micuțului. Pun în grabă lingurile de lapte praf peste apă și merg apoi în camera noastră, unde Bebiță zbiară din răsputeri.
– Am adormit o secundă și el a căzut din pat. În cap și cu picioarele în sus. Bine, căzuse pe pernă. Sau cu perna. Și pe cartea pe care o citești și o ții lîngă pat…
*
Din jurnalul lui Bebiță: eu care scot uși din țîțîni, nu pot mînuiesc singur singurel curățătorul de dinți? Și să-l citesc pe Amos Oz? Și, mai ales, să-mi hrănesc mămica mea cea simpatică? Ha! Haha!
