Bebiță în brațele bunicii, supărat, se pregătește să dea cu capul aidoma celui mai îndărătnic berbec, ceea ce și face. Buza bunicii se resimte puternic. Bunica îi explică frumos și calm că nu e voie să dea cu capul. Bebiță se execută întocmai. Nu mai dă cu capul.
Continuă bătălia lovind zdravăn cu pălmuța lui durdulie.
*
Pe cînd era Bebiță pruncuț, tăticul lui îl botezase Purice. Pentru că era mic și sugea.
Acum, Purice lovește din nou. E ceva mai mare, deși încă tot mic și ciupește zdravăn.
*
Bebiță la masă. Uneori este de acord să îi dai cu lingurița mîncare. De cele mai multe ori dorește să îi servești bucățele pe măsuța lui și să mănînce singur. În ultimele zile, după ce ne-a studiat cum ne înfruptăm cu furculița din bolul de salată, mănîncă singur singurel cu furculița, împrăștiind cu dărnicie dressing de salată pretutindeni.
*
După ce termină cu masa, ne vede pe noi, cei mari, cu paharul de vin. Evident ca vrea și el. Noi îi permitem cu clasicul: bagă numai degețelul! Bebiță însă prin degețel înțelege toată mîna, pe care și-o spală în pahar, cum îi spală tăticul lui mîinile la baie. Să te ferească domnul să îi iei paharul… Și nu e vorba doar de vin. Berea, care amară fiind mă gîndeam că nu are cum să îi placă, îi provoacă o plescăitură din buze după care, vorba cîntecului: “mai vreau o dată și înc-o dată!”
Cîntăreț de operă, înotător și dansator de performanță și somelier…
*
Din jurnalul lui Bebiță: eu le-am spus limpede, prin ruperea cu dinții a biberonului pentru bebeluși, că sînt pregătit să văd ce tipuri de vin beau părinții mei simpatici și chiar să le dau sugestii.
