La o prezentare a cărții Lup Nebun, după ce vorbisem din ce în ce mai pasionată despre carte, Giani, viață, dragoste, autenticitate, motociclete și tot ce îmi mai trecuse prin cap, o domnișoară ‘năltuță și frumușică tare mă întreabă:
-De ce credeți că cititorii ar citi cărțile dumneavoastră?
În prima secundă mă blochez. În a doua, îmi vine în cap un răspuns gol, de genul: iată o întrebare interesantă. În a treia, mă întreb: chiar, de ce ar citi cineva cartea mea? Apoi răspund:
-Sincer, nu știu. Ce știu este că decizia cuiva de a citi o carte, este a acelei persoane, nu a mea. Eu pot să vorbesc despre carte și despre mine, cum, de altfel, am și făcut-o, dar nu pot lua decizia ca cineva să citească.
La care domnișoara, îmbujorată și ea (eu deja cred că băteam spre stacojiu) îmi spune:
-Eu sigur voi citi Lup Nebun, ca și Luna lui Zeze și ce ați mai scris. Pentru că ați vorbit cu atîta viață, căldură și dragoste despre carte, încît abia aștept să citesc tot.
*
Trăiască cititorii!! 🙂
