Bebiță se deplasează ocoș tare, cu pieptul înainte, foarte drept, pe Republicii. Nu se uită nici în stînga, nici în dreapta. Nu răspunde nici la provocări, mai ales la cele venite din spate, de la simpaticii lui părinți. Pînă în momentul în care mămica ‘mnealui apare cu o înghețată cu un leu de la MacDonalds iar degetul arătător al lui Bebiță se întinde poruncitor spre înghețată și sunetele emise, deși încă în bebelușească, se înțeleg fără echivoc: înghețata la mine, acum! Și eu mă execut, ce să fac…
Bebiță pornește triumfător cu înghețata în mînă. La un moment dat, cotește brusc spre stînga și apoi i se văd doar picioarele în poziție orizontală. O iau la fugă spre el, îl găsesc întins într-o baltă, cu cornetul ținut însă zdravăn în mînă, din care cornet savurează înghețata cu topping proaspăt de baltă și de noroi.
Și să te ții scandal în clipa în care îndrăznesc să îi iau cornetul din mînă.
Și așa a făcut toată Republicii cunoștință cu Bebiță.
*
Bebiță, invitat de seamă la restaurant, la un moț. Care va să zică, există și bebici mai mici decît Bebiță. Cocoțat în scaun, Bebiță ridică puțin vocea pentru a-și arăta dezacordul față de ceva legume din farfuria lui. Pasămite mazărea nu corespundea ca și diametreu… În acel moment, o cucoană grăsunică bine și ofuscată și mai bine, se întoarce spre masa noastră și izbucnește: “da’ doar n-am venit aici să suport așa ceva!” Tatăl lui Bebiță se întoarce spre ea și îi spune: “doamnă, probabil că nu aveți copii”. La care cucoana ripostează: “și dacă aș avea, ce? Nu trebuie să suport așa ceva”…
Asta mi-a adus brusc aminte de discuțiile controversate dacă să alăptezi sau nu în public, că doar e rușine…
Ceva asemănător și acum: cum de ieșiți cu copii mici din casă? Sau mergeți eventual în pădure sau la grădina zoologică.
*
Din jurnalul lui Bebiță: am fost deja la grădina zoologică. E mai fain la restaurant. 😉
