Bebiță pe plajă, colorat, calm, nedorind pălăriuța care să-l apere de soare – ce nevoie are Bebiță cel Invincibil să fie apărat de soare? – și foarte ocupat cu activitatea de salubrizare a plajelor: caută în nisip chiștoacele pe care le aruncă rînd pe rînd, minuțios, la coșurile de gunoi amplasate pe plajă. Un Vărsător veritabil, cu preocupări ecologiste.
La un moment dat, Bebiță ia un chiștoc și, înșelînd vigilența noastră, și-l pune între buze.
În bărcuța de plastic în care binevoiește să ia o pauză de la activitatea mai sus menționată se servește din plin cu apă de mare. La îndemnurile/ rugile/ poruncile și nu mai știu eu ce ale noastre, Bebiță decide se întrerupă băutul de apă de mare în favoarea savurării unui pumn de nisip pe care și-l îndeasă în gură. (Și ce real e bancul pe care îl știam de cînd eram noi mici mici: al dumneavoastră este copilul care îmi pune nisip pe cearceaf? Nu. Al meu e cel care aduce apă din mare cu pantoful dumneavoastră!)
Luat în brațe și dus către mare, se agață de sutientul pus la uscat al vecinei de șezlong (acum nu se mai poartă cearceafurile pe plajă. Cică ar fi demodate… Acum ne ședem pe șezlong…), la care soțul doamnei, rîzînd cu gura pînă la urechi, îi spune mogîldeței ciocolatii de un an jumate: bravo, bărbate! Fumezi și umbli după femei!
Ceea ce e perfect adevărat, doar că incomplet: Bebiță mai și savurează din paharul cu Mimosa al mămicii lui celei simpatice.
Fascinația pentru coșurile de gunoi a fost atît de mare încît, la Popasul Pescarilor, l-am surprins pupînd cu pasiune coșul albastru de gunoi de pe plajă. Bebițăăăăă!!! Așa că pupatul ușilor de la lift din hotel a fost chiar pistol cu apă. De mare.
*
Din jurnalul lui Bebiță: răbdare (vouă!) și tutun (mie!) Pentru o lume mai bună!
