Cu două zile înainte de a pleca la mare, Bebiță alege din sacul de jucării o păpușă blondă. Eu îl întreb într-o doară:
-Bebiță, cum o cheamă pe păpușă?
La care Bebiță răspunde clar:
-Ma-ma.
Moment în care eu mă topesc și îl mai întreb o dată și încă o dată și încă de vreo cinci(zeci) de ori. Cu o răbdare infinită, Bebiță îmi dă același răspuns.
A doua zi, convinsă fiind că Bebiță a uitat, îl întreb totuși cum o cheamă pe păpușă.
Bebiță:
-Ma-ma.
*
Plecăm la mare. Unde Bebiță este supus aceleiași întrebări. Din nou, cu o răbdare infinită, Bebiță nu îmi mai dă niciun răspuns.
*
În final, ajungem acasă unde iau păpușa și îl întreb:
-Bebiță, cum o cheamă pe păpușă?
-Ma-ma.
Zîmbesc cu gura pînă la urechi:
-Bebiță, cum o cheamă pe păpușă?
Bebiță tace și se încruntă la mine.
Mai fac o ultimă încercare:
-Bebiță, cum o cheamă pe păpușă?
La care Bebiță își trage exasperat doi pumni în cap…
-Mamă, lasă-ne! Lasă-ne! Că ne-ai plictisit!
*
Din jurnalul lui Bebiță: e nevoie de foarte multă răbdare cu mama…
