Bebiță dă palme: jap-jap. Cu mînuțele dolofane, cu degetele răsfirate și cu ceva unghiuțe lăsate de mămica lui puțin cam mari :P, lovește cu o putere surprinzătoare, de îți vin lacrimi în ochi. După primul impuls care e, hai s-o zicem pe românește, a-i trage una să vadă stele verzi, te uiți la mutruța lui absolut serioasă. Bebiță pare să nu priceapă de ce lăcrimezi și de ce ești mov la față (și de la lovitură și de nervi). Și se uită atît de serios și de inocent la tine, că, invariabil, te scapă rîsul. Ceea ce face să se fîsîie toată elocința ta: Bebiță, nu mai da în oameni! Aseară, în timp ce era dus în brațe de tăticul lui, Bebiță îi zîmbește galeș și apoi începe să îl pălmuiască din tot sufletul.
-Bebiță, nu mai lovi!
La tonul fără drept de apel al meu și la încruntătura pe bună a tatălui, Bebiță se fîstîcește puțin, dar nu se pierde de tot cu firea și continuă pălmuitul, dar făcut din ce în ce mai fără putere, ca și cum el, micuțul, nici nu l-ar bate pe taică-su, nu, Doamne ferește, ci ar bate un fel de ritm ca la tobă, așa, în glumă, într-o doară, în joacă. Da, da, în joacă!
*
Că tot veni vorba de joacă, una din pasiunile lui Bebiță este să se joace pe masa de biliard. Unde lovește bile, le bagă în buzunare, mai face pipi dacă e fără pampers și se mai și întinde pe postavul cel roșu. Mă întind și eu galeș lîngă el, închid și ochii prefăcîndu-mă (în frumoasa de pe masă) adormită și mă trezesc în sclipiri de stele verzi și galbene, după ce bila cu numărul 8, aruncată de Bebiță, mă izbește în nas.
*
Murdar pe față de budincă, îl iau pe Bebiță în brațe și îl duc la chiuveta de la baie. Nu îi place apa, decît sub formă de baltă plină de noroi în care să sară, sau apă de ploaie plină de diverse, pe care să o bea. Încerc să îl spăl, dar, cum se zbate hotărît, îi spun:
-Bebiță, spală-te tu singur pe față!
La care Bebiță ia apă și, el singur, mă spală pe mine.
*
În parc, învîrtind de o măsuță metalică, drept pentru care se învîrte tot angrenajul metalic alcătuit din bănci, Bebiță, foarte bucuros, își mai strecoară degtele în apa de ploaie stătută de pe măsuță. La un moment dat dă și de pietricele și de noroi, apoi, spre groaza mea, de un băț de înghețată și de un chiștoc ambele putrezite, pe care vrea să le bage în gură. Bebiță în schimb nu este deloc îngrozit, ci doar curios și cu o imunitate din ce în ce mai mare.
*
Din jurnalul lui Bebiță: agresivitate, manipulare, suc de apă cu noroi. Experiențe. 🙂
