Și l-am dus pe domnul Goe, pardon, Bebiță, la băi. La Tușnad. Unde am dormit toți trei în cameră și unde am rîs ca în copilărie, atunci cînd îmi venea să rîd de nu mai puteam și, din diverse motive, nu era cel mai potrivit moment să rîd și trebuia să mă abțin. Îl punem așadar noi pe Bebiță la somn, închidem luminile și ne facem și noi că dormim. După vreo două minute, aud zgomote dinspre pătuțul lui și mi-e clar faptul că s-a ridicat în picioare, ițindu-se peste marginea patului, apoi își scoate suzeta din gură și o aruncă. La care tatăl lui Bebiță îmi spune în șoaptă: M-a nimerit! La care eu dă-i și rîzi în pernă, pînă cînd perna s-a umplut de hohotele mele și m-am refugiat în baie.
*
Tatăl lui Bebiță mănîncă de zor boabe de struguri Căpșunică și scuipă sîmburii la distanță, în iarbă. Bebiță, după ce a dat să se așeze pe piatră lîngă tatăl lui și s-a răsturnat, iar apoi a fost așezat corespunzător, analizează activitatea adultului de lîngă el, apoi cere și el struguri. Primește un bob pe care și-l bagă în guriță, îl mestecă puțin și apoi îl scuipă cu totul în iarbă.
*
La cumpărături în Metro totul decurge nemaipomenit pînă în momentul în care Bebiță zărește mănunchiurile de baloane care decorează rafturile și strigă: bo, bo, bo! Adică baloanele. Nu mai vrea în cărucior, nu mai vrea pe jos, nu mai vrea în brațe, vrea doar bo bo bo. Degeaba îi explicăm faptul că baloanele sînt agățate la vreo 3 metri, că nu avem cum să ajungem la ele, că avem acasă o pungă și le putem umfla pe toate, că bla bla bla. Bebiță nu și nu, el acum bo. Drept pentru care tatăl lui îi spune să meargă singur să își ia un balon.
Și acum imaginați-vă piticul de optzeci și ceva de centimetri cum merge pînă în dreptul baloanelor aflate, cum v-am spus, la vreo 3 metri înălțime. Primul gest este să ridice mîna cît poate el de sus. Nu mai rămîn astfel decît vreo 2 metri pînă la balon. Un fleac. Așa că Bebiță se hotărăște să sară, doar doar atinge balonul. Au mai rămas 1, 95 metri. E timpul să intervină un adult, așa că tatăl lui Bebiță ajunge și el în dreptul baloanelor, se cocoață pe un raft, se agață de un balon ceva mai izolat de mănunchi, se agață și de niște cutii de 3 în 1 pe care le răstoarnă și coboară victorios cu prada.
-Bo, Bo, rîde Bebiță fericit, în timp ce tăticul lui așază în raft cutiile doborîte.
Din jurnalul lui Bebiță: vinul cel mai bun se face din primă presă! De-ia am mîncat doar zeama din strugure. 😉