Crezi că ești matură, responsabilă, experimentată, trecută prin viață, răbdătoare, deasupra banalităților cotidiene, filosoafă, înțeleaptă, zen de-a dreptul?
Fă un copil!
Îți iese tot zenul din cap, de-ți merg fulgii. Mai ales cînd, vrei, nu vrei (mai mult nu vrei), petreci indecent de mult timp în bucătărie, gătind pentru Bebiță mîncărică proaspătă și gustoasă. (sau nu? :P) Iar Bebiță ține gura încleștată și, dacă reușești să îl păcălești cu vreo lingură din supa ta savuroasă (atunci cînd are gura larg deschisă, deoarece o imită pe Masha rîzînd), ține morcovii în gură pînă cînd obrajii îi arată ca și cum ar avea două mingi de ping-pong, după care, cînd ți-e lumea mai dragă, îi scuipă artistic, cu boltă, pe tăviță, pe tine și pe parchet. Și te cuprind niște nervi, de îți juri în barbă că nu mai calci în bucătărie, că îl lași să flămînzească pînă la opșe ani, că că…
Te mai descarci puțin după ce îi tapetezi gurița și mutra cu un pic de bănănuță, pe care i-o aplici după ce refuză, evident, să o mănînce…
Te mai descarci, dar te cuprind întrebările, remușcările, auto-evaluările, grijile, panicile.
*
Din jurnalul meu: abia aștept să aud ce va spune Bebiță, după ce termină cu ligaliga… Recunosc faptul că mă simt puțin vinovată de limbaj excesiv de colorat.
Deși dacă va spune ula, va fi sigur de la capitala Mongoliei, Ulan Bator.
*
Din jurnalul lui Bebiță: crezi că ești matură, responsabilă, experimentată, trecută prin viață, răbdătoare, deasupra banalităților cotidiene, filosoafă, înțeleaptă, zen de-a dreptul? Ești! Și nu numai. 😛 Ai timp să descoperi și restul. Ăsta e abia începutul!
