Bebiță alege cu grijă boabele de mazăre din amestecul de legume din fața lui. Și nu doar boabele, ci și o păstaie verde. Un zîmbet satisfăcut mi se întinde pe față. Mă întorc spre ușă, moment în care primul proiectil verde e aruncat cu putere spre mine. Apoi al doilea. Zîmbetul mi-a căzut, ca o frunză veștedă iarna, în schimb Bebiță e tot o fericire, mai ales că ia și păstaia și o aruncă în mine.
A păstrat artileria grea la urmă.
*
Vorbesc la telefon cu un prieten turc, care mă întreabă ce fac. Eu, atentă la mîncarea pe care Bebiță o mestecă și apoi o aruncă așa mestecată pe jos, bombăn că fac curățenie. La care el îmi răspunde într-o limbă română savuroasă:
-Dă-l dracului de curățenie, bine că el e sănătos și vesel!
Așa că stau și mă uit la geamul din camera lui, pe care Bebiță l-a tencuit cu bucățele semi-mestecate de biscuite și zic, Doamne iartă-mă: dă-l dracului de curățenie!
*
Din jurnalul lui Bebiță: degeaba am redecorat geamurile, oglinzile și parchetul cu biscuiți, boabe de mazăre, ruj, ba chiar și cu scuipat simplu cînd n-am avut altceva la dispoziție, mămica mea cea simpatică fiind din ce în ce mai crispată, mai conștiincioasă și mai eficientă. Pînă cînd a trebuit să audă de la altcineva ceea ce eu am tot încercat să îi transmit în legătură cu zdroaba ei de a face curat. Slavă Domnului că în cele din urmă a înțeles: dă-l la necurat de curat!
O pup pe mamica vrednica a lui bebita :)!
:*