Nu știu cine a zis-o, dar a zis-o bine: trăim în vremurile în care este mult mai ușor și mai ieftin să înlocuiești decît să repari. S-a stricat telefonul? (Sau poate nici măcar nu s-a stricat, dar ar cam fi timpul pt noul aifon modelul 27 s mini maxi plus forte :P) Altul nou! S-a stricat televizorul? Altul nou! (Plasma full hd și cu nu știu cîte woofere incorporate). S-au găurit șosetele? (Unde sînt vremurile cînd mama cosea hăinuțele noastre rupte și mai ștrencănea și la altele noi?) La gunoi! Mergem să luăm șosete noi.

Totul se înlocuiește. E convenabil, te mai și îmbie noul de peste tot, pe net, la mall, la tv. Nu mai reparăm nimic.

Asta nu ar fi o chestiune chiar atît de rea, dacă nu s-ar extinde. Și la parteneriat, de exemplu. Nu îmi mai convine iubitul/ iubita. A început să își arate adevărata față, care nu seamănă deloc, dar deloc, cu pozele idilice de pe fb, gata, altul/ alta! Sînt atîtea persoane disponibile, care stau aranjate, spilcuite chiar, ce să te mai chinui să repari sau să dezvolți. Vorba lui Bebiță: atu, atu! (Bine, el se referă la alt pampers).

Mai mult de atît, cît de ușor se poate dărîma versus cîtă trudă e atunci cînd se construiește. Ai o casă veche. Pui o dinamită și bum! Gata, n-o mai ai. Vrei să faci o casă. Fă-o într-o secundă. Ha! Haha! E de lucru. E cu sudoare. E cu organizare. E cu trudă. Fundație, parter, etaj. Cîteodată (sau întotdeauna?) e cu sacrificiu: Manole, unde ți-e Ana? Unde să fie, în veșnicie.

Așa e și într-un parteneriat. E de lucru. E cu trudă. E cu sacrificiu. Și mai e și cu tentația extrem de mare a găinii vecinului care e întotdeauna mai grasă. Și mai frumoasă. Și face ouă mai multe și supa mai bună.

Parteneriatul e greu. Îți trebuie răbdare, deschidere, toleranță. Și un zîmbet pentru momentele cînd ai înlocui în loc să repari. Și să vezi că vei fi aproape tot numai un zîmbet. 😛

Eram acum mulți ani în Germania și am stat vreo două ore să văd cum un coleg de cămin, un chinez, a reparat o umbrelă care i se stricase. Cînd am văzut umbrela, m-am gîndit să îl întreb de ce n-o aruncă pur și simplu. Dar el vorbea chineză și eu germană. Și m-am gîndit că poate nu are bani să-și cumpere alta, așa că mai bine o repară. Am tăcut și l-am privit cum a desfăcut toate spițele și cu o migală absolut remarcabilă a reparat umbrela.

Momentul cel mai tare a fost însă cel în care a scos din dulap o umbrelă nouă.

*

Din jurnalul lui Bebiță: uită-te la mine, mămica mea cea simpatică! Am de crescut mult și bine și cresc puțin cîte puțin. Ce te-ai face cu mine gata crescut? 🙂 Și nici nu te înlocuiesc, atunci cînd nu mă înțelegi. Pentru că te strădui și, la un moment dat, tot vei înțelege. Și atunci mai creștem amîndoi un pic.

 

One thought on “Înlocuiești sau repari?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *