În continuarea celor debitate cu nonșalanță (artistică, să recunoaștem) de mine ieri.
Apropo de reparații: atunci cînd vorbim de oameni și nu de obiecte.
Ne repezim întotdeauna să vedem ce e defect (să nu zicem stricat :P) la celălalt, ne luăm trusa de scule și pornim la reparația capitală (dacă se poate) a celuilalt. Întotdeauna a celuilalt. O citeam aseară pe Elisabet Haich și iată peste ce am dat: “aceasta este boala copilăriei oricărei ființe care începe să se trezească: ea dorește să salveze lumea înainte de a se fi salvat pe sine!” Acuma, noi nu dorim neapărat să salvăm lumea, ci doar să îl salvăm pe el sau pe ea. Să-i salvăm, reparîndu-i. Să-i salvăm folosind energia noastră să îi facem bine (binele nostru, desigur) pe ei, partenerii noștri. Ceea ce nu funcționează. Niciodată.
Atenție la ajutorul care nu ne este cerut!
Știți bancul cel de demult cu bătrînica ce nu voia să treacă strada, dar a fost ajutată pentru că a trece strada o bătrînică este o faptă bună, nu?
Știți și pilda cu omul care a văzut cum se străduie o larvă să iasă din cocon, i s-a făcut milă, a ajutat-o să iasă de acolo tăindu-i coconul, iar larva nu s-a mai dezvoltat și a murit.
Atenție la ajutorul nostru care nu doar că s-ar putea să nu îl ajute pe celălalt deloc, ba dimpotrivă: ne va ocupa mintea și ne va distrage de la singurul ajutor eficient pe care noi îl putem da unei singure ființe: nouă înșine!
A nu se înțelege din cele de mai sus că trebuie să fim insensibili și, dacă cineva ne cere un pahar cu apă, să-l ignorăm.
A nu se înțelege că sînt adepta egoismului și că fac apologia trăitului doar pentru noi înșine. Marcajul din Pești din harta mea natală mă face să înțeleg extrem de bine nu doar ajutorul, ci și sacrificiul și nu doar pentru un om, ci pentru întreaga umanitate.
Ce vreau să spun însă, este că, dacă trecem de primul pas și decidem că reparăm și nu să înlocuim, trebuie să mergem și mai în profunzime, să nu cedăm dorinței de a-l repara pe celălalt, ci să vedem ce e de reparat la noi.
Ce ziceți? Mai bine totuși înlocuim și gata? 😉
Dar cu noi ce (ne) facem? Că în viața asta nu ne putem înlocui.
Doar ajusta, ajuta, repara sau lăsa așa…
*
Din jurnalul lui Bebiță: habar n-aveți voi, ăștia mari, cît de mult vă provoc eu să vă reparați, dîndu-vă seama ce-i iubirea – dependența, generozitatea – cumpărarea, altruismul – egoismul – frica!
