Bebiță experimentează de zor prima dependență conștientă și activă din viața lui. (Dincolo de dependența de tăticul lui pe care îl strigă “mama”, pe care îl trezește noaptea din somn și apoi îl pîndește să nu care cumva să plece de lîngă el). Dependența de suzeta botezată Du. De care v-am mai scris. Inclusiv cum și-a băgat el două Du în același timp în gură. Cît de serioasă este dependența lui, se poate vedea în scena de mai jos: Bebiță se oprește brusc din joacă și începe să strige disperat: Du! Du! Du! Ideea este că suzeta se afla cuminte, la locul ei, în gura lui Bebiță. I se spune discret acest lucru, la care Bebiță își scoate suzeta din gură, fața i se luminează ca luna plină de zilele astea din Gemeni, își pupă suzeta și apoi și-o bagă fericit la loc în gură.
*
Experimentarea implică și demolarea. Bebiță a început cu pereții cărora le aplică lovituri cu diverse obiecte contondente: coada de la mătură, capul instrumentului de spălat geamuri, mașini și mașinuțe de jucărie, peturi mai mult sau mai puțin goale. Deocamdată pereții rezistă. Ce nu a rezistat, a fost capacul de la toaletă, cel cu floarea soarelui, pe care l-a trîntit de atîtea ori pînă a reușit, în sfîrșit, să separe colacul de capacul propriu zis. Și uite așa am purces la cumpărături, de unde am achiziționat un nou capac și un dulăpior unde să ascundem periuțele de dinți atît de expuse. (Cu ce se poate freca cel mai bine vasul de la toaletă, dacă nu cu ele?)
Tatăl lui Bebiță a montat noul capac și, deasupra rezervorului de apă, dulapul cel nou cu oglindă. Bebiță a intrat tacticos în baie, s-a urcat pe capacul cel nou testîndu-i deja rezistența, a deschis dulăpiorul de baie și a scos de acolo și mai tacticos … periuțele noastre de dinți …
*
Din jurnalul lui Bebiță: întrebare pentru tati: Dacă te-aș lăsa să dormi toată noaptea, nu te-ai gîndi că am uitat de tine? Nu-i așa că, dacă te controlez, te iubesc? 😛
