Mic dicționar bebițan:
- a=apa
- adi=tata (nu, pe tatăl lui Bebiță nu îl cheamă Adi :P)
- atu=altul/alta
- adu=Radu (verișorul)
- bo=balon
- bo=bomboană
- bo=gunoi
- deta=Geta (bunica)
- ghe=deschide
- ma=Masha
- mima=minge
- nenea=nenea
- u=ursul
Nu știu ce înseamnă Biba. Îl întreb de zor, el doar alergă și rîde fericit: Bi-ba, Bi-ba!
*
Cum primise Bebiță musafiri în vizită, bunici și verișori, iar cînd au dat să plece, Bebiță și-a înșfăcat fîșul și căciulița și s-a băgat primul lîngă ușă să plece. Doar că el urma să rămînă acasă.
*
Bebiță scotocește prin poșetele mele (ce cauți Bebiță în poșetele doamnelor? Nu știi că acolo nu te bagi niciodată? Spre binele tău, desigur!), unde dă de un ruj pe care îl desface febril și apoi se apucă să îl aplice pe perete. Frumos, grațios. Și nu acolo unde a căzut tencuiala, pentru că a izbit cu bidonul, ciocanul sau mașinuțe grele, ci în locuri în care peretele arăta încă a perete dintr-o locuință de oameni decenți… 😛
Pînă să ajung la el, propunîndu-i să picteze cu ruj niște foi albe, de exemplu, Bebiță a colorat peretele. Simt cum mă fac stacojie, îmi repet în cap mantra: dă-l dracului de curățenie, îmi vine să îl agăț în cuier, după care mă liniștesc și îi aduc niște șervețele umede cu care îl pun să-și șteargă opera de arta. Ceea ce face, așa cum a șters mai apoi și laptele cu cereale pe care l-a vărsat pe covor.
*
În rest, liniște și pace. Asta pe lîngă faptul că alergăm să îi smulgem șamponul pe care ține neapărat să îl bea, fură țigara electronică și fumează cu buzele țuguiate (noroc că nu e pornită), bate cu făcălețul în oglindă, în dulap, în plasma lui taică-su, deschide toate sertarele de la comoda lui, se urcă în cel mai de jos și comoda, desigur, cade…
Ce mai, liniște și pace, cum spuneam, doar că îmi vine și mie să strig uneori: atu, atu… Atît!
*
Din jurnalul lui Bebiță: viața e complexă și plină de aspecte. Să mă fac artist, constructor, agent de salubritate, indian războinic, degustător de … șampon dar nu numai? De toate mă fac! Bi-ba!!!!
