Pentru că scriitorii sînt È™i cititori È™i, întîmplător (sau nu) au fost foarte cuminÈ›i, MoÈ™ Crăciun le mai aduce cadou È™i cărÈ›i. Subsemnata, împătimită scriitoare È™i cititoare È™i mult prea cuminte din fire, a primit de la mesagera moÈ™ului Flori (mulÈ›umesc, Flori!) o carte absolut excelentă: “Un bărbat pe nume Ove” (Fredrik Backman). Am început lectura cu gîndul să mă pun È™i eu la somn înainte de orele prea mici din deja ziua de mîine, dar nu mi-a reuÈ™it. Pentru că Ove nu m-a lăsat. Un personaj care poate părea rigid, nebun, comunist de-a dreptul (deÈ™i este vorba de un personaj suedez :P), dar care este de fapt un om dintr-o bucată, cum nu se mai construiesc astăzi, după cum va spune un alt personaj din carte.
Am rîs în hohote, speriată totuÈ™i să nu îl trezesc pe Bebiță, mi-am È™ters lacrimile cu mîneca de la cămaÈ™a de noapte È™i … am terminat cartea, pentru că Ove nu m-a lăsat să dorm înainte de final.
Citiți-o! Așa mult nu mi-a mai plăcut o carte de la Lup Nebun. 😉 Dar asta este deja altă poveste.
*
Din jurnalul lui Bebiță: Ove și-a propus să o trimită pe mama la somn după miezul nopții și eu am programat radioul să o trezească la ora 6. Ne-a reușit amîndurora.
