Primesc acum vreo cîteva nopți un mesaj foarte fain de la o cititoarea de Lup Nebun, care spunea asa: “Am auzit de cartea “Lup Nebun” de la un prieten foarte drag, carte a carei tematica m-a atras de la bun inceput, eu fiind amatoare de povesti de dragoste (cu atat mai mult cand ele sunt si reale) – nu ca aceasta carte s-ar rezuma la o simpla poveste de dragoste. Nu prea stiam la ce sa ma astept de la carte, dar mi-a depasit asteptarile din toate punctele de vedere. Mi-a luat vreo 3 luni de zile sa-mi gasesc cuvintele necesare pentru a va scrie, asta asa ca un mic indicativ, sa va puteti face o idee despre cat de impresionata am fost. Nu cred ca este nevoie sa revin asupra continutului, care, pe cat este de adevarat si induiosator, pe atat este de ravasitor, iar pe mine cel putin m-a lasat cu o frustrare pe care cu greu am ajuns sa o depasesc. M-a ajutat totodata sa inteleg foarte multe lucruri despre iubire (inceputul vietii de la 20 de ani vine cu un munte de lectii) si despre oameni in general, dar si despre mine insami si viziunea mea asupra vietii (asta a venit mai apoi, dupa ce v-am “spionat” putin pe blog). Ce sa mai, orice om caruia ii sunteti prietena se poate considera un om norocos.”
Citesc mesajul, mă emoționez, ca de obicei cînd vine vorba despre mesaje de la cititorii mei și apoi îi trimit răspuns. Mailul pleacă de la mine dar nu ajunge niciunde, pentru că adresa destinatarei era tot a mea. Încep să mă agit, mă gîndesc la conturi sparte (dar de ce mi-ar sparge cineva mie contul??) și apoi mă decid să îi scriu fetei și să o întreb cum de mi-a trimis un mail de pe adresa mea. Paranoia continuă, primesc mailuri de la hotmail că cineva mi-ar fi accesat contul, schimb frenetică parole, mă gîndesc ce am valoros prin mailuri. (Nimic atît de valoros… Pînă la urmă e virtualitate..) Și totuși… În final, decid să mă consult cu o persoană mult mai competentă decît mine, care îmi spune că mesajul a fost trimis de pe site-ul meu și că nu e nici pe departe spam. Ups… Între timp, primesc mesaj și de la Rux, care nu primise decît cele de-al doilea mail, acela în care o cam luam la rost. De două ori ups.
Norocul meu că Rux are simțul umorului și îmi scrie: “Stati linistita, nu este nicio problema, ce-i drept ma speriasem putin, am crezut ca e ceva de la mine si ca ma credeti vreo dubioasa sau mai stiu eu ce, ca na, nu se stie niciodata.”
Și, de fapt, nu draga de cititoare era dubioasă, ci scriitoarea era cam paranoică…
*
În altă ordine de idei, Ruxandra scrie poezie și e poezie proaspătă, cu suflu tineresc, cu tematică diversă, poezie care promite.
Versuri de-ale Ruxandrei: “Cînd se aliniază planetele/ muzica noaptea la radio e tribala si face incantatii pentru marirea populatiei/ Planetele retrograde ramin retrograde si totul merge prost, iubirea retrograda mai are ea vreun rost??”
sau: “Iar cum eu prea mult te iubesc in loc sa te fac castel, te las sa te plimbi.”
Dragă Ruxandra, scrie! 🙂
