Te duci la magazin și cumperi o pîine. Te-ai gîndit să nu o plătești? Să i-o ceri patronului de magazin să ți-o dea, pur și simplu, pentru că el are multe pîini acolo?
Mergi la pensiune. Te-ai gîndit să nu plătești cazarea? Să dormi gratuit, pentru că oricum camerele din pensiune sînt?
Mergi la coafor. Te-ai gîndit să pleci de acolo coafată și fără a plăti vreun leu? Pentru că hair stilistului asta îi place să facă? Așa cum manichiuristei îi place să facă unghii?
Mergi la pompa de benzină. Te-ai gîndit să faci plinul și apoi să o ștergi englezește, că doar pompa pompează benzină?
Mergi să-ți iei țigări. Sau alcool. Te-ai gîndit să îi ceri vînzătoarei să ți le dea din raft pur și simplu, fără bani, că doar ăsta e rolul vînzătoarei să dea marfa din raft?
Și atunci de ce vrei să cumperi cărți … gratis?
Cînd ai scris ultima oară o pagină? Cît ți-a luat? Ca timp, ca energie. Cît ți-ar lua să scrii o sută de pagini? Coerente, cu cap și coadă, cu înțeles, cu substanță? Și apoi să le transformi într-o carte de-adevăratelea? (definitivînd, pe lîngă procesul de creație, și următoarele procese tehnice: corectură, aranjare în pagină, realizare copertă, tipărire propiu-zisă?)
A cere înseamnă a aprecia valoarea produsului tău!
A da înseamnă a aprecia valoarea produsului și a muncii care a dus la definirea lui!
*
Din jurnalul lui Bebiță: Ferește-te de lucrurile căpătate gratis. Sînt cele mai scumpe! 😉
Cat adevar!