Dar și cu soluții. 🙂
Pînă foarte de curînd am fost convinsă că sînt sărbătorita parțial impostoare de 8 martie. Mai precis, femeie, da, desigur, dar mamă, nu. Ca să fiu chiar sinceră, am fost convinsă că voi rămîne parțial impostoare toată viața. Ceea ce, fie vorba între noi, nu mă panica de niciun fel, în ciuda trecerii timpului: happy 30, happy 35… Niciun fior al maternității, nicio dorință foarte clară, niciun stres.
Apoi, Bebiță! Ram pam pam! Și gata cu impostura. Sînt mamă cu acte în regulă. :)))
Meditam eu la acest rol de mamă și îl bomăneam pe Bebiță care într-o zi m-a trimis de două ori la plimbare și mă întrebam dacă mă iubește. Pentru că – nu-i așa? – trebuie să mă iubească. Ha! HaHa! Nu. Bebiță nu trebuie să mă iubească. Nu asta trebuie să fie principala preocupare a mea ca mamă, să mă iubească fi-miu. Principala mea preocupare este să îl pregătesc pentru viață, să iubească viața și viața să îl iubească pe el. (Mulțumesc, draga mea prietenă, pentru că tocmai ce ți-am folosit cuvintele, dar ai spus exact ceea ce gîndesc și eu.) Și aseară am avut întîlnire livrescă, desigur, cu al meu preferat Osho care spunea: “iubirea este legată de natura interioară, nu de o relație sau alta. Un om plin de iubire este un om plin de iubire. Chiar și atunci cînd este singur, acest om va fi plin de iubire. Iubirea face parte integrantă din natura omului; ea nu are nimic de-a face cu relația pe care o are el cu altcineva. Un om mînios va fi mînios și cînd este singur. Îți poți da seama de acest lucru cu ușurință, chiar dacă nu are pe cine să-și reverse furia.” (Cartea despre sex)
Gaca! (Vorba lui Bebiță pentru “gata”.) Am înțeles. Să trăim femei! Să ne deșteptăm și să iubim! Fără limite și condiții!
*
Din jurnalul lui Bebiță: Mami, tocmai pentru că nu trebuie, eu te iubesc!
Supeeer!