Dragoste, tatuaje, motociclete, vrăjitoare, licori fermecate. Cargo. În concert la Kruhnen Musik Halle. Unde am fost, am cîntat pînă cînd am răgușit, am dansat de mama focului și unde l-am invocat pe Lup Nebun.
Cu lacrimi mari, căzute din belșug pe obraji, gîndindu-mă cum se distrează Giani acolo sus și cum se gîndește la încăpățînarea mea. Pentru că el, cu foarte puțin timp înainte să moară, mi-a spus foarte limpede: “Și de-o fi și eu să mor/ Nu vreau să vă întristați.” Iar eu, ascultînd aceste versuri, încerc să nu mă întristez și chiar să cînt și să dansez (că doar așa mi-a zis), dar tot ceea ce reușesc să fac este să stau ca o stană de piatră. Deși știu că Giani este aproape de noi și că nu-l mai putem îndepărta orice am face!
Vă invit la o horă mare pe motoare, un vin și apoi o lectură din Lup Nebun!