Bebiță vorbește!
-Auo, mami?
-Da, spun eu, topindu-mă toată.
-Pa, mami!
*
Bebiță îmi face semn să o sun pe Di.
-Di, face nani, nu o sunăm acum.
Povestea se repetă. La un moment dat, îi spun eu că trebuie să o sunăm pe Di.
-Nu, mami, nu! Di nani!
*
Bebiță își cîntă: “piu mami, nani”. Asta fiind adaptare bebițaniană după clasicul “nani, nani, puiul mami.”
*
La restaurant, așteptînd mîncarea, cu Bebiță în prim plan:
-Mama, papa! Papaaaa!
Eu îi explic matură, calmă, rațională că sîntem într-un restaurant și mîncarea tocmai ce se face dar durează pînă va fi gata și ne va fi adusă.
-Ai înțeles, Bebi?
-Da, mami, spune Bebiță, care îl vede apoi pe ospătar și strigă: Nenea papa!
*
-Mami, nu pot.
-De ce nu poți?
-Mi.
-Pentru că ești mic, Bebiță?
-Da, mami. Chichi mi.
*
Din jurnalul lui Bebiță: puta gala!!
Din jurnalul meu: nu comentez. Ieri a zis fericit și … pua… Ce o fi aia?
