Chinuit de dureri de burtică, pe care acum le semnalizează prompt verbal: “mami, doae buta!”, Chichi Bardu este în baie, unde se joacă fericit (în răstimpul de tihnă dintre crampe) cu o sticlă de plastic. Întrebat fiind la telefon de ce nu are de exemplu ursuleții în apă să se joace cu ei, el răspunde prompt: “și usuleții doae buta!”
*
Într-o grădină din apropierea noastră, niște pitici. Chichi Bardu, entuziasmat:
– Mami, pipicii! Pipicii mici!
*
Intrăm în Billa, eu fără un ban la mine, el mîndru că are un portofel cu banii lui. În magazin, se proțăpește în fața unei mașinuțe urîte și scumpe, pe care îmi spune că o luăm. Eu îi răspund calm că nu am niciun ban la mine. Fără să se crizeze, “pipicul” meu scoate o bancnotă de un leu și mă întreabă dacă acum putem lua mașinuța. Îi explic faptul că un leu nu ajunge, să căutăm ceva de 5 lei, toată suma din portofelul lui. El stă calm și mai scoate un leu. Omul de la pază se emoționează așa de tare, că se oferă el să îmi dea restul. Eu îi mulțumesc frumos și îi spun că va trebui să ne încadrăm în banii pe care îi avem. Chichi Bardu caută altă mașinuță. În final, cînd nu mai credeam că e posibil, găsim un tanc mic care costă 5 lei. Îl vrea, așa că mergem la casă, i-l dă doamnei de acolo, scoate cei 5 lei și îl plătește. Afară, urcă fericit cîteva trepte cu tancul în mînă, iar cînd să coboare se împiedică de o treaptă, cade și îi zboară tancul din mînă, desfăcîndu-se în două bucăți…
-S-a ticat, mami, s-a ticat…
*
După niște nopți cu deșteptarea pe la diverse ore mici, după tratamente și tratamente pentru durerile lui de burtică, nu știu zău care este mai sîcîit: eu sau copilul meu. Cred totuși că eu. Abia ce mă așez la masă, că el mă trage de mînă să mă ridic. Îl rog să mă lase să mănînc. Răspunsul lui este: “aide, mami”. Mă rățoiesc la el. Fără succes. În final, mă ridic de la masă și mă las dusă de el pînă în dreptul policioarei cu păpușa Marusea unde voia să bage un bănuț pe care îl ținea strîns, în mînă. Bine, cred că, de fapt, voia să îmi ceară pușculița, dar, simțind nervozitatea mea a renunțat și s-a mulțumit cu Marusea.
*
Din jurnalul lui Chichi Bardu: deși nu mi-a spus nimic, cred că și pe mami o doare burtica…
