Deja de aproape 4 decenii…

Să rămînem tot în zona valului de mare și de mare nostalgie. Că mă tot gîndeam de ce țin eu cu dinții de litoralul nostru. Și e foarte simplu: pentru că, de cînd îmi aduc aminte, vacanța de vară înseamnă la mare. La mare la noi, desigur.

Cînd eram tare mici, mergeam cu cortul. Cum încăpeau în Dacia 1300 sau 1310? a părinților mei: doi părinți, trei copii, un cort mare, saltele, butelie, veselă, tacîmuri, plus cele 2 plase cu prune și pere primite de la bunici, nu am idee. Cu atît mai mult cu cît, în deplasarea noastră de acum la mare, la hotel, desigur, abia am încăput noi 3 si bagajele, care însă nu conțineau nici cort, nici saltele, nici butelie, nici veselă, nici tacîmuri și nici măcar cele 2 plase. Pe care le-am fi luat cu mare drag, doar că bunicii nu mai sînt aici să ni le dea…

Mama gătea la butelie, spăla apoi vasele în chiuvetele unde spălau toți din camping. Aveam loc, aveam timp, aveam bucurie. Nu se pomenea de explozii solare, de infectii cu E coli din apa marii și nici măcar de șezlonguri :P.

După 89 ne boieriserăm. Adio cort, aveam bilet și mergeam la hotel. Cine era mai tare decît noi? Erau probabil hoteluri de 2 stele, în care, dacă am intra acum, am strîmba din nas, dar atunci era paradisul coborît pe pămînt. La mare la hotel! Că eram la Caraiman la Neptun și mergeam vreo 25 de minute pînă la plajă, iar la întoarcere vreo 40, că eram la Mamaia la Clăbucet și marea era mult mai aproape, oricum era extraordinar. Noi nu alegeam niciun hotel, hotelul ne alegea pe noi. Și, dacă nu fuseserăm acolo anii trecuți, era ca o cutie cu bomboane de ciocolată, vorba lui Forest Gump, nu știai ce vei găsi. Dar, orice era, oricît de departe sau de aproape de mare, indiferent ce mîncam la seria unu sau la seria doi, indiferent de lifturile care uneori se blocau (părinții mei au petrecut odată vreo jumătate de oră blocați în lift, în timp ce noi îi așteptam pe plajă), tot era extraordinar.

Acum, cu hoteluri de 4 stele neapărat, cu aer condiționat nepărat, cu mașini fițoase neapărat, cu bani neapărat, cu meniu a la carte neapărat, sîntem neapărat frustrați, panicați de explozii solare și de infecții din apa mării și normal că vrem în Grecia, Turcia sau măcar în insulele Seychelles.

Sperînd să găsim acolo bucuria.

Uitînd că bucuria din copilărie venea din noi.

Dacă vrei să fii fericit, vei găsi toate motivele pentru a fi fericit, la fel cum, dacă vrei să fii nefericit, vei găsi toate motivele pentru a fi nefericit.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *