ÃŽnainte de culcare. (Constat că cele mai multe din articolele mele încep aÈ™a…) După ce iar s-a iscat spectacol È™i tatăl lui Cristi s-a supărat pe micul prinÈ›. Eu nu am fost luată în vizor de prinÈ›iÈ™or de data asta. Acum e momentul să mă bage în seamă, mai ales că la Habibu nu mai are – pentru moment – trecere.
Cristi:
-Mami drăguța!
Și normal că mă trezesc rînjind plină de orgoliu. Dau apoi să creez o punte între Habibu și Habibuță:
-Și tati cum e? întreb eu, anticipînd că răspunsul va fi același. Doar că anticipez prost.
-Tati e supărat!
*
Tot din zona de lingușito-frăgezit, pe care băiețelul de nici 3 ani o stăpînește din ce în ce mai bine. Aflați în magazin cu Doinița, Doința fiind soția lui Mabuco, Cristi ia un elicopter de jucărie și îl pune în coș. Eu îl ghidez spre Doinița, pentru a o întreba dacă i-l cumpără.
-Doinița, e boie?
Desigur că e boie, cum să nu fie!
-Doinița e drăguță, spune încîntat micul prinț și o spune cu un asemenea patos încît mi-e teamă ca nu cumva Doinița să achizioneze toate lelicoperele de fericire. .
*
ÃŽl întreb pe Cristi cum a dormit. Și el jap o palmă. Mie. Nu zic nimic, ies demnă din încăpere È™i merg să strîng rufele din balcon. Revin È™i îi spun că trebuie să își ceară scuze. Nu doar că È™i le cere, dar îmi prinde È™i obrajii cu mînuÈ›ele È™i mă miroase de zor, în timp ce îmi dă pupici din-ăia mici È™i îmi spune ce frumos miros…
*
Cînd ești așezat comod și Cristi este în spatele tău, nu trebuie să stai niciodată sută la sută relaxat. Eu am învățat-o pe propria-mi piele, cînd era gata gata să adorm și el m-a troznit cu telecomanda în cap; tatăl lui, cînd, prea relaxat fiind, s-a trezit cu un ciocan în cap. Bine, un ciocan de jucărie.
*
Stăm noi doi, părinÈ›ii, È™i ne uităm unul la altul depășiÈ›i de situaÈ›ie. Ce să doarmă, frate, nici măcar nu poate sta lungit în pat să îi citim o poveste. Ne sare în cap, pe stomac, ne izbeÈ™te cu picioarele. Le-am încercat pe toate: rugăminÈ›i, implorări, È™antaj, lăsat singur în cameră. Aici rezultatul a fost sub formă de hohote de plîns, lacrimi de crocodil È™i muci. Revenim în cameră, ne aÈ™ezăm în pat È™i îl privim cu răbdare. Plîngînd în continuare, stă în fund È™i își È™terge obrazul È™i nasul cu degetele de la piciorul stîng…
*
-Tati meu, hai acasă!
-Cristi, mîine vin, puiule.
-Hai, că acum e mîine!
*
Din jurnalul lui Cristi: cine e supărat, nu e drăguț!
