-Cristi, la ce ne uităm noi azi?
-Pisicile stricate.
După ce mă stric eu de rîs, îi spun că denumirea corectă este: “pisicile aristocrate”. El repetă la nesfîrșit: stricate, stricate, stricate.
A doua seară:
-Cristi, la ce ne uităm noi azi?
-Pisicile aristocrate!
-Pisicile stricate, spun eu.
-Nu, mami, aristocrate.
*
Din ciclul “lele vulpe, fii cuminte”: elicopterul este lelicoper iar elefanții sînt lelefanți. Pufarinele sînt pufamine. Vîrful de lance îl reprezintă însă Bartolomeu (pe care eu, copil fiind, îl botezasem Bartolotău) care este Paltonutău. Și caracatița a fost o zi parapatiță, după care, la întrebarea mea, Cristi a răspuns: ca-ra-ca-ti-ță! (E drept, cu un “r” între cel franțuzesc și englezesc dar, altfel, foarte corect.) Iar capacul continuă să fie papac.
*
Din ciclul nu puneți întreberi al căror răspuns nu vreți să îl aflați:
-Cristi, cum o cheamă pe mama?
-Mă-ta!
*
Aflîndu-se îmbrăcat în Moș Crăciun, Crăciunelul debordează de generozitate și începe să își împrăștie jucăriile: “asta e a lui tati meu”, “asta e a lui Andu” etc etc.
-A mea care este?
-Mami, tu ia tot ce vrei din camera mea!
*
Din jurnalul lui Cristi: ce dai, ai!
