Am citit Cartea Bucuriei, carte în care Dalai Lama și Desmond Tutu sînt în dialog cu Douglas Abrams, dialog despre ce e bucuria și cum se poate găsi și păstra într-o lume în care suferințele, insatisfacțiile, frustrările, bolile, moartea par să ne impregneze cu non-bucurie. Citind-o, m-am gîndit cu bucurie, desigur, că parcă aș fi scris-o eu. Dalai Lama și Tutu dau credit imens umorului, autoironiei, rîsului, ceea ce mi-a amintit de lucrarea mea de diplomă: Fenomenologia rîsului. De asemenea, ei ne spun că atunci cînd, în legătură cu o anume situație, nu mai putem face nimic pentru noi, ceea ce ne poate ajuta/ vindeca/ salva este să facem ceva pentru alții. Și mintea mi-a zburat la perioada imediat următoare morții lui Giani, cînd, una din puținele amintiri luminoase, este legată de activitatea mea de voluntar la văruitul spitalului de copii.
Aveți mai jos niște mostre de lectură din Cartea Bucuriei. Citiți și gaudeamus igitur!
“Acceptarea circumstanțelor așa cum sînt, pentru că, dacă există niște circumstanțe pe care nu poți să le schimbi, nu are niciun rost să te dai cu capul de pereți; așa te alegi doar cu o durere de cap. Aceasta este o vale a creșterii și dezvoltării.”
“O zicală tibetană spune că necazurile pot să se transforme în oportunități. … Experiențele dureroase pun în lumină natura fericirii. … Suferința este cea care te face să prețuiești bucuria.”
“Mulți tibetani au stat ani de zile în gulagul chinez, în lagăre de muncă silnică, unde au fost torturați și obligați să execute munci grele. Unii dintre ei mi-au spus că a fost o perioadă în care le-au fost testate adevărata persoană și forța interioară. Unii și-au pierdut speranța, alții au rezistat. Educația a influențat foarte puțin numărul celor care au supraviețuit. În cele din urmă, starea lor interioară sau căldura sufletească a fost cea care a contat cu adevărat.”
“Suferința fie ne otrăvește, fie ne înnobilează și contează dacă sîntem capabili să găsim sens în suferința noastră. Fără sens, cînd suferința pare absurdă, putem deveni repede niște oameni înrăiți. Dar cînd putem găsi o fărîmă de sens sau izbăvire în suferința noastră, aceasta poate să ne înnobileze.”
“Dacă există o cale de a depăși o situație, în loc să fii cuprins de prea multă tristețe, de prea multă teamă sau de prea multă mînie, străduiește-te să schimbi situația. Dacă nu poți face nimic pentru a depăși situația, teama, tristețea sau mînia nu-și au rostul.”
“Fără iertare, rămînem legați de persoana care ne-a rănit. Sîntem înconjurați de lanțurile amărăciunii, legați unul de celălalt, prinși în capcană. Pînă cînd putem ierta persoana care ne-a rănit, acea persoană deține cheile fericirii noastre, acea persoană e temnicerul nostru. Cînd iertăm, recăpătăm controlul asupra destinului nostru și asupra sentimentelor noastre. Devenim propriul nostru eliberator.”
“Meditația este un exercițiu care ne permite să ne acceptăm viața clipă de clipă, fără să formulăm judecăți categorice și fără să ne așteptăm ca viața să fie altfel decît e.”
“Cînd cineva ne rănește sau ne face rău, putem să alegem între a răni la rîndul nostru sau a ne vindeca. Dacă alegem să plătim cu aceeași monedă sau să ripostăm, ciclul răzbunării și al vătămării continuă la nesfîrșit, dar dacă alegem să iertăm, întrerupem ciclul și ne putem vindeca.”
