Cristi, pe scară, doar în șosete, aleargă cu o viteză uriașă și foarte nebună, ca la mașinile uriașe, desigur,
-Ce faci, Cristi?
-Alerg în șosetele goale, mami!
*
Geta îl duce în brațe pe năzdrăvanul de 3 ani. La un moment dat obosește și îi spune nepotului că mai e foarte puțin pînă la bunicul, sperînd ca în acest fel să-l determine să meargă pe jos. Cristi, bine proțăpit în brațele ei, o încurajează:
-Hai, Geta, că nu mai e mult. Văd deja blocul.
*
-Cristi, ce ai în mînă?
–Amimachente. (traducere: medicamente)
-Lasă-le din mînă, pentru că nu sînt jucării, sînt pentru oameni mari.
-Nu, mami, nu sînt pentru oameni mari, sînt pentru oameni mici.
Și avea dreptate, pentru că erau medicamentele pentru el.
*
La plimbare prin pădure:
-Cristi, tu știi că în pădure sînt elfi?
Bibu se încruntă la mine iar Cristi spune:
-Da, am văzut acolo.
-Ce ai văzut?
-Un Bibuț, din-ăla.
-Un elf, Cristi.
-Da, un elp.
-Și crengile ăstea nu le vom lua cu noi acasă, ci le vom lăsa în pădure să se joace elfii cu ele.
-Bine, le lăsăm în pădure. Bibuților, să aveți grijă de ele, să nu le ia nimeni, le strigă Cristi.
*
La lac Noua îi arăt băiețelului meu o bărcuță asemănătoare cu cea în care ne-am plimbat noi acum vreo doi ani.
-Și avea blîsle?
-Ce să aibă, întreabă Bibu.
–Blîsle!
-Vîsle, spun eu.
-Cristi, zi și tu vîsle. De ce nu spune vîsle? ca toți oamenii, se întoarce Bibu spre mine.
-Spun, tati meu: blîs-le!
*
Lăsîndu-l nesupravegheat cu o bucățică de palo santo în mînă, micul Picasso vine să-mi arate mîndru cele două urme negre de pe perete. Destul de imună fiind de data asta la artisticul picturii lui rupestre, îi spun că e interesant (ce cuvînt sec!) ce a vrut el să realizeze, dar acum să facă bine și să șteargă peretele cu un șervețel umed. Și repede! Cristi freacă de zor cu șervețelul umed. Spre surprinderea mea chiar șterge temeinic peretele, după care îmi spune că are nevoie de ajutor.
-Ajută-mă, mami, să șterg, pentru că e greu.
-De ce să te ajut Cristi? M-ai chemat să te ajut și cînd ai desenat?
-Nu, dar atunci a fost ușor.
*
Din jurnalul lui Cristi: nu e ușor să devii părinte. Copil te naști, dar părinte nu prea. Ar trebui să fie o grădiniță și pentru părinți.
