Prietenul lui Cristi, Andu, cade, se lovește și plînge în hohote.
-Mami, de ce plînge Andu?
-Pentru că a căzut și s-a lovit.
-Unde s-a lovit?
-La un dinte.
Cristi cugetă vreo cîteva secunde, apoi își bagă mîna în buzunar și o scoate spunînd:
-Mami, uite aici niște dințișori, dă-i-i lui Andu!
*
În drumurile mai lungi pe care le facem cu mașina, îi arăt lui Cristi diverse semne de circulație. A învățat curbe piculoase și, pentru că ne tot întreabă unde sîntem, i-am arătat tăblițele care marcheaza intrarea și ieșirea din diverse localități. Plecăm noi de la bunici din Săcele. Cristi stă foarte liniștit și brusc strigă:
-Mami, uite o tabletă!
-O ce? întreb eu, gîndindu-mă că telefonul meu mobil nu este la el și tableta lui Bibu este acasă. Oare i-o fi luat-o? Ia tablete de acasă deja, haoleu…
-O tabletă tăiată, mami!
Hmmm, nu doar că o ia, dar o și taie. Asta e din ciclul: mers la Metro, luat un cuțit mare și spus: “mami, cu asta îți tai capul în bucățele mici!”
Deși e de preferat să taie tableta și nu capul oamenilor…
-Hai, mami mea! Ai văzut-o?
Și, în ultimă instanță, mă prind:
-Vorbești de tăblița indicatoare care ne arată că am ieșit din Săcele? respir eu ușurată.
-Da, tableta, dar nu am ieșit din Săcele, ci din Cerbului.
-Dragul meu Cristi, tableta e o tăbliță, iar Cerbului este o stradă. Orașul, de fapt, municipiul, este Săcele. Ai înțeles?
-Sigur. Am văzut tablețica pe care e tăiat orașul Cerbului. Cerbului e oraș, mami!
*
-Cristi, ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
-Popă!
-Și dacă nu te faci popă?
-Omul care conduce avioane.
-Și dacă nu te faci pilot?
-Bau bau!
*
-Pregătindu-se, în joacă, de nani, Cristi ne spune:
-Noapte bună, copiii mei!
-Noapte bună, Cristi.
-Dar eu nu sînt Cristi.
-Dar cine ești tu?
-Doamne Doamne.
-Noapte bună, Doamne Doamne, ne conformăm noi.
*
Din jurnalul lui Bebiță: știu că tăiem în bucățele prăjiuca, carcopii și pastele. Dar Prîslea cel Voinic i-a tăiat capul zmeului…
*
Din jurnalul meu: i-am citit lui Cristi Hansel și Gretel, și, pe la jumătatea poveștii, mi-a spus: “mami, nu mai vreau să-mi citești.” Eu nu mai voiam după prima pagină, așa că Scufița Roșie, Capra cu trei iezi și Ursul Păcălit de Vulpe au fost dosite prin bibliotecă. Hansel și Gretel m-a urmărit negativ atît de tare încît, a doua zi, cînd l-am luat pe Cristi de la grădiniță și i-am admirat desenul colorat, am văzut-o pe vrăjitoare cum bagă un cap de copil la cuptor. Cînd colo, pe hîrtie, era o bătrînică simpatică ce vîra o pîine zîmbitoare la cuptor.
