-Mami, albinele stau pe păpădie ca să adune pomelo să facă miere pentru mine și pentru Winnie Ursulețul.

*

Cristi se urcă pe cîntar.

-Mami, am 15 kimoletri!

*

Citim Vaiana, care este suficient de consistentă ca și lectură, astfel încît o împărțim în 3 seri de lectură diferite: prima seară citim pînă ce apare Maui, a doua seară de la Maui la Monstrul de Lavă și ultima, de la Monstrul de Lavă pînă la sfîrșit.

-Cristi, ce citim azi?

-Vaiana – Monstrul de Labă.

-Monstrul de Lavă, Cristi, lavă, lichidul ăla fierbinte care curge.

-Da, mami, Monstrul de Labă.

*

Plecîndără eu și al meu copil de la bancă, îi dau cîteva monede de 1 ban și 5 bani să se joace cu ele, fără a le băga însă în gură. Nu le bagă. Trecem pe lîngă vitrina unei librării, unde vede un dinozaur puțin mai mare decît palma mea, care costă 174 de lei!?

-Mami, hai să cumpărăm dinozaurul ăla.

-Cristi, e cam scump.

-Uite, mami, am eu bani, spune el, arătîndu-mi monedele care însumau aproape un leu.

-Puiule, ce ai tu este foarte puțin.

-Atunci hai să mai cerem.

-De la cine, Cristi?

-Păi de la tati Bibu, de Bunelu, de la Titi.

-Cri, ar trebui să cerem un leu de la 173 de persoane.

-Nu-i nimic, cerem amîndoi.

*

-Mami, eu sînt băiat puțin mai mare acum și dorm singur. Dar tu să stai pe aici, dacă va fi vreo problemă.

Problemele apar imediat: Cristi vrea apă, vrea la baie, vrea să știe cine l-a lipit pe Tom pe perete etc etc.

-Cristi, văd că vrei să dorm cu tine.

-Nu, mami, sînt mare, dorm singur.

Nu apuc să ies pentru a zecea oară din cameră cînd aud:

-Mami, am o surpriză pentru tine.

-Ce surpriză?

-Alege o jucărie de la mine.

Aleg un camion mititel, îi mulțumesc frumos și dau să plec.

-Mami, costă 7 lei.

După încă vreo 10 minute și nu știu cîte prezentări din partea mea la apel, mă duc cu o falcă în cer și cu una în pămînt în camera lui și strig la el că nu va dormi singur, ci cu mine. Printre hohote se aud vorbele lui:

-Acuma scuze.

Mă mai îmbunez.

-Îți ceri scuze?

-Nu, mami, tu să-ți ceri scuze că ai țipat la mine!

Șah.

-Scuză-mă, Cristi, nu am vrut să țip la tine, dar nu am mai rezistat.

-Te scuz, mami.

-Gata, acuma la somn.

-Mami!

-Cristi, nu vreau să mai aud niciun cuvînt.

-Scuză-mă și tu, mami…

-Te scuz, Cristi.

*

Din jurnalul lui Cristi: facem progrese în procesul de îmbunătățire a răbdării părinților mei. Îmi place că se străduiesc și cooperează.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *