Cristi către mine:
-Eu sînt împăratul. Cît mă iubești?
-Împărate luminate, cît funia de usturoi, răspund eu.
Cristi mediteaza puțin și apoi dă verdictul:
-E bine, rămîi.
Dacă nu era bine, trebuia să plec…
Acum eu sînt împăratul:
-Cristi, cît mă iubești?
-Împărate luminate, cît luna, soarele, stelele și obrajii tăi.
Normal că a rămas.
*
Eu către Cristi, imitîndu-i vocea:
-Poveste, poveste, vreau poveste!
-Mami, trebuie să îți spun un secret.
-Da.
-Oamenii mari nu dorm cu poveste.
-Dar cum?
-Fără poveste.
*
-Cristi, m-ai lovit tare!
-Mami, du-te în camera mea și ia o jucărie care îți place cel mai mult.
-De ce?
-Să te liniștești.
*
Dînd noi foc la niște palo santo (lemn sfînt, care miroase foarte frumos) și pornind cu el prin casă pentru a face magie, îi spun lui Cristi să nu intrăm în camera unde Bibu stă liniștit. Cristi intră totuși, spunîndu-mi apoi:
-Am dat și la Bibu în cameră, să nu mai fie necăjit.
*
Afîndu-ne noi la mare, instaurăm regula cu o jucărie pe zi. În ziua x, Cristi își alege un șarpe, după care îmi spune mîndru:
-Mami, azi nu mai vreau nicio jucărie.
Eu nu îmi mai încapă în piele de mîndrie că regulile noastre sînt și aplicate.
-Mami, dar cînd mai luăm o jucărie?
-Mîine, Cristi.
-Da, spune el și, după ce mai stă vreo 5 minute adaugă: Acum e mîine, nu?
*
Din jurnalul meu: eu ziceam că apogeul aventurii mersului la mare cu copilul îl constituie tras-împinsul de cărucior prin nisip. Da de unde… Încep să înțeleg că apogeul va să vină…
