Și mai jos aveți doar o mostră din “Clar de femeie”. Dar ia să vedeți (citiți) voi “Promisiunea Zorilor”… O, mama!
Mostră:
“Există unele întîlniri nepotrivite, asta-i tot. Și mie mi s-a întîmplat. Și ție. Cum vrei să deosebești falsul de adevărat cînd mori de singurătate? Întîlnești un tip, îl inventezi în întregime, îl umpli de calități din cap pînă-n picioare, închizi ochii ca să-l vezi mai bine, el încearcă să se dea drept altcineva, tu la fel, dacă-i frumos și prost ți se pare inteligent, dacă te consideră proastă, se simte inteligent, dacă observă că ai sînii lăsați, i se pare că ai personalitate, dacă începe să-ți pară necioplit, îți spui că trebuie ajutat, dacă-i incult, știi tu destul pentru amîndoi, dacă vrea tot timpul să facă dragoste, îți spui că te iubește, dacă nu e foarte înclinat spre așa ceva, îți spui că nu asta contează, dacă-i zgîrcit, e pentru că a avut o copilărie săracă, dacă-i bădăran, îți spui că așa-i firea lui și continui așa să dai din mîini și din picioare ca să negi evidența, cînd de fapt sare-n ochi și asta-i ceea ce numi problema cuplului, cînd nu se mai pot inventa unul pe celălalt, iar atunci apare amărăciunea, ranchiuna, ura, rămășițele pe care încerci să le ții lipite, din cauza copiilor sau pur și simplu pentru că încă preferi să fii nenorocită decît să rămîi singură.” (Romain Gary – Clar de femeie)
