Eu și mama mea, admirîndu-ne frezele. Cristi, de pe locul din spate al mașinii:
-Sînteți superbe amîndouă!
*
Înainte să se închidă teatrele, atunci cînd am mers să iau bilete la balet. Cristi:
-Mami, cine baletează, tu?
Baleta Carmen, dar luna martie nu mai baletează nimeni. Sperăm că în aprilie se va rebaleta. Și nu numai.
*
Eu, la doctor. Doctorul, Cristi.
-Ce vă doare?
-Nu mă doare nimic.
-Trebuie să vă doară ceva, că de-ia ați venit la doctor.
-Corect. Mă doare … genunchiul drept.
Cristi se uită foarte serios la mine și apoi îmi scrie o rețetă, pe care o și traduce verbal:
-Vă doare genunchiul? Trebuie să nu mai beți alcool, să beți multă apă!
*
A murit străbunicul lui Cristi. I-am spus că era bătrîn și a plecat în cer.
-Cine mai e acolo?
-Acolo sînt și bunicii mei.
De fapt, e din ce în ce mai multă lume acolo, dar nu discutăm acum despre asta. După discuția noastră, la vreo cîteva zile, începe să ningă. Cristi:
-Mami, fulgii ăștia sînt foarte obosiți.
-De ce?
-Pentru că vin de departe.
-De unde vin fulgii, Cristi?
-De la bunicii tăi și străbunicii mei.
*
-Cristi, de azi nu mai mergi la grădi. Știi de ce?
-Da. Coroana Virus.
-Ce e aia, mamă?
-Nu știu.
Stai liniștit, băiete, că nici noi nu știm.
Știm doar că avem deja din ce în ce mai mult timp la dispoziție. E timp, fraților! E timp, pentru tot ce nu mai aveam deloc timp.
Ps. În poză sînt eu, baletînd. Iată că totuși Cristi avea dreptate. Și eu baletez.
