-Cristi, un animal…
-Doi animai, continuă el mîndru.
La fel fusese și cu trenul: doi treni, chiar și trei treni.
*
-Mami, știi că mi-ai zis să număr, da?
-Da.
-Ei, bine, am numărat pînă la ultimul număr!
-Și care e ultimul număr, Cristi?
-Cum care? Chiar ultimul!
*
-Mami, știi cine are voie în parc?
-Deocamdată nimeni, Cristi.
-Ba nu-i așa. Porumbeii și vrăbiuțele!
*
Acum că este expert în cîntecul Ziua Vrăjitoarelor, am trecut și la alte cîntece. Ce-i mai place foarte mult și fredonează prin casă: “Au înnebunit salcînii.”
*
-Mami, ajută-mă să-l chiunim pe Bibu!
*
-Bibu, ne jucăm de-a v-ațea leapșa?
*
După ce e tuns, uitîndu-se la mîna lui plină de fire de păr, Cristi spune:
-Uite ce de pere am!
*
Amintiri din viața de dinainte a copilului:
-Mami, eu știu cînd mă țineai în brațe în burtică!
*
-Cristi, te-am rugat să nu mai sari! De ce nu m-ai ascultat?
-Mami, nu te-am auzit bine.
-Dar ce ai auzit?
-Am auzit că îmi spuneai să sar cît mai sus!
-Cristi, tu ce simți cînd sari?
-Eu simt bine cînd sar, mami!
*
Din jurnalul meu: am decis să simt și eu bine, aidoma copilul meu!
