-Cristi, un animal…

-Doi animai, continuă el mîndru.

La fel fusese și cu trenul: doi treni, chiar și trei treni.

*

-Mami, știi că mi-ai zis să număr, da?

-Da.

-Ei, bine, am numărat pînă la ultimul număr!

-Și care e ultimul număr, Cristi?

-Cum care? Chiar ultimul!

*

-Mami, știi cine are voie în parc?

-Deocamdată nimeni, Cristi.

-Ba nu-i așa. Porumbeii și vrăbiuțele!

*

Acum că este expert în cîntecul Ziua Vrăjitoarelor, am trecut și la alte cîntece. Ce-i mai place foarte mult și fredonează prin casă: “Au înnebunit salcînii.”

*

-Mami, ajută-mă să-l chiunim pe Bibu!

*

-Bibu, ne jucăm de-a v-ațea leapșa?

*

După ce e tuns, uitîndu-se la mîna lui plină de fire de păr, Cristi spune:

-Uite ce de pere am!

*

Amintiri din viața de dinainte a copilului:

-Mami, eu știu cînd mă țineai în brațe în burtică!

*

-Cristi, te-am rugat să nu mai sari! De ce nu m-ai ascultat?

-Mami, nu te-am auzit bine.

-Dar ce ai auzit?

-Am auzit că îmi spuneai să sar cît mai sus!

-Cristi, tu ce simți cînd sari?

-Eu simt bine cînd sar, mami!

*

Din jurnalul meu: am decis să simt și eu bine, aidoma copilul meu!

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *