Lecția de geografie de cînd cu grădinița altfel (=cu mama acasă). Cristi: Anglia de Nord este cel mai friguros condiment din lume!
Ie, beibi!
*
-Mami, cînd o să învăț să citesc, o să-ți fac o mare surpriză și o să-ți citesc într-o noapte toată cartea!
*
-Mami, Bibu a făcut prostioare, da’ nu-i nimic!
*
Lecție de astrologie de cînd cu grădinița altfel: Mami, tu ești Pești. Știi cine mai e Pești?
-Nu, Cristi. Cine mai e?
-Nimeni!
Da, fiule, unicitatea mea e indubitabilă!
*
-Cristi, cînd tu o să fii mare și eu o să fiu mică, atunci cum o să fie?
Cristi:
-Bine!
*
-Cristi, azi e ziua mea, că și eu sînt copil.
-Cum să fii copil? N-ai văzut ce lungă ești?
*
-Mami, cînd eram eu bebe, picioarele mele erau mai mici, îmi ajungeau numai pînă la degete!
*
-Bibule, eu voiam să dorm și mami alerga după o muscă. A dat-o afară, dar știi ce s-a întîmplat apoi?
-Nu.
-Au venit frățioarele ei!
*
Dragul meu copil,
Trăind eu ceva timp (destul de mult chiar) fără ca tu să fii prin preajmă-mi, am gîndit eu despre mine că sînt, în sfîrșit, om mare. Liber, creativ, zen, răbdător, înțelept, experimentat. Și apoi ai apărut tu, dragul meu copil și eu sînt la același nivel cu tine. Acum, de exemplu, sînt și eu la grădiniță și învăț. Ce învăț?
Păi libertatea cu care m-am dat mare, am văzut că este compusă din datorii, responsabilități, crispări, ca să nu le spun … constipări. AÈ™adar, zero libertate. O învăț acum, cu tine.
Creativitatea se traduce în rugăminți fierbinți, apoi șantaj încis, amenințări furibunde și, în final, țipete. Mai ales ale mele. Așadar, creativitate minimă. O învăț și pe asta.
Zen? Stai să rîd! Cel mai tare e cînd te umfli în pene, într-o singurătate confortabilă și îți spui că ai văzut multe și nu prea mai poți fi tulburat. Și vine Cristinel și te bagă în tornadă, de-ți merg fulgii și s-a dus cu zenul, de zici că n-a fost niciodată. Apropo de zen, Tolle le spunea celor care se simt zen, să-și testeze zenul mutîndu-se două săptămîni la părinți. Eu spun să se mute două săptămîni și la copii. 😛
Răbdare? Cum se scrie? Cu b și d? Frățioare, oi fi avut-o, era cred într-un sac mare, dar cu fundul găurit și s-a strecurat toată pe acolo și a fugit. La un om mai zen, poate. Învăț, așadar și răbdarea.
Înțelepciune? De asta am cît de cît, petru că am abandonat pretențiile mele de absolventă, masterandă, doctorandă în ale vieții și m-am reînscris, să zicem benevol, la grădiniță. Deci am înțelepciune cît de cît.
Experiențe? Ce pot să spun: dragul meu copil, n-am experimentat de-adevăratelea, pînă nu m-ai provocat tu. Și, crede-mă, știu ce spun!
Te iubesc!
