Cristi în pat:
-Mami, m-am învelit ca un melc cu 20 de cochilii.
*
-Îmi plac toți magneturile de pe frigider dar cel mai mult îmi plac bomboanele rotunzi.
Ieee, beibi!
*
Eu îi spun băiatului meu cum fiecare trebuie să descopere ce vrea el în adîncul sufletului și să facă lucrurile nu în competiție cu altcineva, ci în ritmul propriu. Ca urmare a acestor învățături, replica lui, atunci cînd nu-i convine ceva, este:
-Nu mă obliga! Eu nu te oblighez pe tine să faci lucruri!
*
După ce scriu vorbele lui de duh pe blog, am început să îi și citesc articolele. Așa că mă pomenesc cu Cristi spunîndu-mi:
-Mami, să scrii și poezia mea acolo unde scrii tu.
-Pe blog, da?
-Nu pe blog, pe …stilou. Pe stiloul tău, acolo unde scrii tu lucruri despre mine.
Concluzie: blogul meu, stiloul meu! Trăiască și înflorească a copiilor (și nu numai a lor) creativitate!
*
-Mami, am o bubiță. Dă-mă, te rog, cu cremă de gălbenușuri. (n.a. cremă de gălbenele…)
*
În timp ce dă la manivelă pentru a stoarce strugurii, Cristi meditează la tufa de vie, unde aceștia cresc.
*
-Mami, să știi că, deși eu sînt cel mai mic la grădi, eu știu să răspund la tot.
-Cristi, ești cel mai mic ca vîrstă. Dar ca înălțime?
-Nu, ca înălțime nu sînt mic, sînt lunguieț!
*
-Mami, Bibu, uitați-vă afară cît este de înnorit!
