Interesîndu-mă eu de zor în stînga și în dreapta, încercînd să aflu, să înțeleg, să simt, să integrez, am aflat niște lucruri cu care rezonez extrem de bine. Mai precis, lupta care se duce acum este și între modelul bazat pe competiție, pe luptă, pe agresivitate, pe legea junglei, versus modelul bazat pe colaborare, cooperare, acel model descris de americani ca fiind “win-win situation”. Și mi-a făcut foarte bine să ascult spusele lui Gregg Braden și ale lui Bruce Lipton, care ne indică direcția de urmat, și anume modelul de colaborare și cooperare. Dacă ne luptăm unii cu alții, dacă vrem să învingem cu orice preț, dacă ne gîndim că celălalt este totalmente distinct și separat de noi și că pe pămînt nu e loc decît pentru unul singur, atunci continuăm energia care ne-a adus aici și care ne va duce clar la distrugere în masă.
Și mi-am adus aminte de jocul care mi-a terorizat copilăria: “păsărică, mută-ți cuibul”, joc în care se făceau perechi/ cuiburi din două persoane și a altă persoană trebuia să își schimbe în permanență cuibul, doar că numărul persoanelor care încercau să intre în cuib, era cu unul mai mare decît al cuiburilor. Ați prins ideea. Ei, bine, jocul cu pricina m-a terorizat, pentru că pornea de la premisa că nu e loc destul pentru toți. Și asta e povestea pe care am dezvoltat-o acum mult prea amplu și care, dacă o continuăm, ne va devora.
Vestea bună este că există și modelul de colaborare/ cooperare/ armonie. Avem loc cu toții. Putem și este de dorit să colaborăm, să îl tratăm pe celălalt cum am dori să fim noi tratați. (Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți!). Probabil că mulți veți spune: cum să existe colaborare la nivel de 8 miliarde de oameni? Așa ceva este imposibil.
Bruce Lipton are răspunsul (ce-i înăuntru este și afară, ce e afară este și înăuntru.): să ne uităm la corpurile noastre. În ele există miliarde de celule care cooperează extrem de armonios pentru ca noi să fim – bine – în viață. Viața noastră și calitatea ei sînt, așadar, condiționate de cît de armonios colaborează toate celule noastre. Atunci cînd unele dintre ele vor să fie independente, independența lor înseamnă starea noastră de ne-bine și, în cazuri grave, de ne-viață.
Așadar, colaborare, cooperare, armonie! Atît înăuntru, cît și în afară.
Revin în articolul următor cu puterea secretă a rugăciunii.
Pînă atunci, pace și armonia fie cu noi!
