Măi, fraților, voi mai știți cum se intitulează imnul nostru? Exact: Deșteaptă-te, române! Adică fie sîntem prea puțin deștepți și ar fi cazul să ne deșteptăm, fie dormim și ar fi cazul să ne deșteptăm. Cînd avem de gînd să facem acest lucru?
Se deschid ele cu chiu cu vai restaurantele în muncipiul Brașov. Și teatrele. De ziua lui, îl duc pe fiul meu la teatrul de păpuși, la Pescărușul Folly. Nu găsim decît două bilete, că sala funcționează la capacitate de 30 la sută. Dar bune și ălea două. Bibu e gentleman și ne lasă pe noi să mergem. Eu mă uit la scaunele legate cu panglică, pentru a se marca distanțarea socială. Fi-miu îmi pupă mîna de vreo 10 ori, fericit de nu se poate că sîntem la teatru. Mie îmi pică lacrimile de emoție în pîrdalnica de mască. Sîntem la teatru, slavă domnului că am ajuns din nou la teatru! Și dă-i și plîngi.
Bun, să revin acum la restaurante. Se deschid și ele și, după vreo 10 zile glorioase ce să vezi, iacătă că Brașovul trece din nou de incidența de 3. Dar cum trece? Probabil că tata Arafat a simțit un dor subit de cultură, mai precis de literatură, de cea română și l-a citit sau poate recitit, cine știe, pe Caragiale. Și acolo s-a simțit enorm de impresionat de Pristanda care număra cele 44 de steaguri care erau de fapt 11. Și a zis tata Arfat să facă și el la fel. Că prea au scăzut cazurile de s-au deschis restaurantele, bașca și teatrele. Și, în trendul ăsta, ne trezim, doamne ferește, că se deschid și piscinele în Brașov. Și atunci au apărut în numărătoare și covizii din focare. Și uite așa nu voi mai fi nevoită eu să mă bocesc la vreun teatru. Ce ne trebuie teatru, restaurante, opere, spa-uri? Ce ne trebuie relaxare și artă? În somn nu ne trebuie așa ceva.
Deșteaptă-te, române!! Cine vrea să stea în casă și să-și virtualizeze existența, foarte bine, așa să facă! Cine vrea să trăiască de-adevăratelea, să se deștepte și așa să facă!
Acum ori niciodată, croiește-ți altă soartă!
Jos masca! Avem și gură!
