Acum vreo cîteva luni, cît încă mai era la grădi, într-o noapte, pe la ora 1, Cristi s-a trezit, s-a îmbrăcat pentru grădiniță, a venit la noi în cameră (în somnambulismul lui consacrat), s-a așezat în pat și a dormit pînă dimineață.
*
-Mami, eu știu că peștii transpiră în apă, atunci cînd afară e prea cald.
Cred că avea dreptate, eram pe o … groazieră pe Dunăre (care, retrospectiv vorbind, a fost și grozavieră) și am prins așa un val de căldură, că nu m-ar fi mirat să transpire și peștii în apă…
*
-Mami, la cina căpitanului îl mîncăm pe căpitan?
Slavă Domnului, la cina căpitanului am avut altceva în meniu. 😛
*
Eu tochez carnea.
Cînd eram mic am avut varicele.
Îmi plac vinetele cocite.
Rouța (noua noastră pisică) este cea mai drăguță. O botezez Luna.
*
Cristi vorbește cu Bibu să îmi facă o surpriză și să îmi ia cadou o rochie la care mă uitasem eu, cam lung, e drept, mai ales la eticheta cu prețul (1500 lei…).
-Cristi, dar ce buget ai pentru rochia mea?
-Vreo mie, două mii.
Primul meu gînd a fost: ha, m-am scos! Al doilea, ceva mai cerebral, a fost să accept o sumă din partea copilul meu, tăind un 0 din bugetul lui și să-mi caut o rochie. Am colindat magazinele o ora, fără să găsesc ceva.
-Cristi, nu am găsit nimic. Păstrezi tu banii ăia și, cînd găsesc ceva, îți spun?
-Nu, eu vreau să îți fac acest cadou acum.
Mai caut și găsesc rochia cu pricina, pe care mi-o face el cadou. Însă nu plecăm, deoarece Cristi spune să își ia și Bibu ceva, așa că îi face și lui cadou o geacă. Iar mîncarea pe care o consumăm să ne refacem caloriile pierdute prin magazine, este tot din partea lui.
Să trăiești, băiat generos!
Bine te-au educat părinții. :))
