Marti, 25 februarie, Giani Glont ar fi implinit 56 de ani. In realitate, Giani a ramas la 45. De fapt, daca stau sa ma gindesc bine, este la 56 de ani, pentru ca, dupa ce oamenii se duc, se face urmatorul calcul: citi ani aveau cind au hotarit sa plece in eternitate plus anii de nemurire de cind s-au dus pina acum. Matematica simpla, de altfel: adunam la viata moartea si obtinem un fel de nemurire actuala.
De ziua lui am inchinat un pahar cu oameni dragi in cinstea oamenilor dragi de aici si de dincolo. Si m-am gindit cum ar fi sa fie oamenii dragi, care s-au mutat in eternitate, in acel moment, in acel local, la o masa. Ce as face? As chiui de bucurie…
A doua zi dupa ziua lui am fost la cimitir sa aprind o luminare. Si m-am gindit cit de bine seamana Giani cu Kylian Mbappe.
Am ascultat un documentar in care se spunea despre Nikola Tesla care avea proiectul de a inventa un instrument cu care sa se comunice cu cei dusi. Tare mi-ar placea sa am acel instrument. Am acceptat moartea lui Giani, pentru ca da, timpul acesta al pamintenilor care inca sintem, umple picatura cu picatura cupa amara dar eliberatoare a acceptarii. Imediat se vor implini 11 ani de nemurire pentru el. Sint in proces de acceptare a plecarii mamei. Dar mama abia ce a intrat in al treilea an de nemurire, asa ca aici mai sint de stors picaturi… Revenind la acel instrument, mi-ar placea sa il am si sa fac si eu ca Marin Sorescu, doar ca invers. :))) N-am mai inchinat niciun pahar de vin, stati linistiti, cititi poezia de mai jos si veti intelege.
Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul…
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
Ati inteles acum, asa-i?
Giani Glont, am vrut sa rasfoiesc virtual printre pozele cu tine, doar ca cineva (poate tu?) a facut putin misto de mine si laptopul cu acele foldere nu se mai deschide…
-Giani, faci misti de mine?
-Misto sa ma faca Dumnezeu, daca fac misto.
Am gasit totusi una cind te-ai dus Glont la patinoar, unde cintai de mama focului: Sint un ciine rau, rup lesa, nu ma poti dresaaaa.
Ps. Cred ca cineva cu adevarat face misto, pentru ca nu pot incarca nimic…
Asa ca va trebui sa ma credeti pe cuvint. Cu poza voi reveni data viitoare.
La multi ani, Giani Glont. Ne revedem dincolo!
PPS. Am reusiiiiiit!!!