10 aprilie 2014 – 10 aprilie 2025
E grea luna asta, aprilie. E presarata cu date fixe, care ma duc cu gindul la trecut. 4 aprilie, 10 aprilie, 19 aprilie…
Desi Giani a plecat in nemurire in seara zilei de 9 aprilie, eu nu am aflat de plecare decit in dimineata zilei de 10. Astazi se implinesc 11 ani de atunci. Si era tot o joi si duminica erau Floriile.
“Si de vint mi-e teama uneori/ Sa nu sufle in lumina lor/ Ochii tai ca doua mari si limpezi papadii…”
Cred ca moartea celor dragi ne cere sa ne uitam la viata, la viata noastra si sa o imbunatatim, sa o traim plin, rotund, asa incit clipa propriei noastre calatorii spre nemurire, sa ne gaseasca impliniti si zimbind. Sa nu fim plini de regrete, de cum as fi fost daca…
Mi-a fost adresata de curind intrebarea urmatoare: daca ai avea o bagheta magica si ai putea schimba un singur lucru din viata ta de pina acum, care ar fi acela? Va provoc la raspuns. 🙂
Giani Glont, aka Lup Nebun traieste prin amintiri si prin statutul lui de personaj de carte. Acum citeva zile am primit un mesaj emotionant de la o frumoasa cititoare, care mi-a scris: “Aseară am terminat “Lup nebun”, în 5 ore n-am putut s-o las din mana! Va felicit! N-am mai citit niciodată o carte atât de plina de emoție și de trăire autentica! Ultimul sfert l-am parcurs hohotind! M-a impresionat asa de mult, încât speram sa fie doar ficțiune, în ciuda faptului ca din fiecare rand răzbate “viata” și plenitudinea momentului trăit! Jos pălăria în fata dumneavoastră care ați reușit să transpuneti cu atât talent, simtire și pasiune o experienta tragica în arta!”
Ii multumesc cititoarei mele, ii multumesc lui Giani Glont.
In acelasi timp, multumesc tuturor personajelor care compun, impreuna cu mine, povestea mea chiar acum.
Si tuturor celor care m-au facut sa ajung aici.
De aici si de dincolo.
Dragilor nostri nemuritori, parafrazind cintecul: daca noi va iubim, n-o sa muriti niciodata! Si noi va iubim. Cit cerul!
