M-am tot surprins in ultimul timp uitindu-ma in jur si gindindu-ma la ceea ce se intimpla. Primul lucru care m-a izbit este separarea: bun – rau, alb – negru, destept – prost etc samd. Lista poate continua la infinit. Daca nu esti ca mine, esti impotriva mea. Zici ca sintem in basme unde este Fat Frumos, cel mai mare si mai tare din parcare si Zmeul, cel mai naspa din curtea scolii.
Impartirea asta in tabere ma duce cu gindul la unul din jocurile copilariei: tara, tara, vrem ostasi! (Pentru ce? Pentru razboi si cucerire.) Si la vaccinisti si antivaccinisti… Si ma mai duce cu gindul la divide et impera! Dezbina si cucereste!
In viata nu exista alb absolut si negru absolut si perfectiune absoluta (ingaduit sa-mi fie acest pleonasm). In viata totul se schimba, se tranforma, curge, se metamorfozeaza.
Asa ca nu e vorba despre ce sau cine. Ci e vorba despre cum, cu/din ce energie. Stiti cum era o vorba: ce vrei? Sa ai dreptate sau sa fii fericit?
Cum facem lucrurile? Din postura de detinatori unici ai adevarului absolut? Intolerati si intransigenti? Si daca nu faci ca mine, esti prost si esti impotriva mea?
Sau le facem cu convingerea (sau nu) ca am ajuns la un adevar personal, dar ca, la fel de bine, si tu ai un ajuns (sau nu) la un adevar personal si, mai ales, cu atentia spre ceea ce ne uneste, nu ne dezbina? Cu toleranta, intelegere si respect?
Si ce credeti ca ne uneste? Pentru ca de separat, ne tot separa o mie de lucruri. Dar este si ceva foarte important, ce ne uneste. Speranta. Cu siguranta toti facem o alegere in speranta ca ne va fi bine. Toti vrem sa ne fie bine, indiferent de ce am decis (sau nu) sa alegem.
Hai sa incercam sa ne si unim, fiind de acord cu vorba americanului: sintem de acord ca nu sintem de acord (in aceasta chestiune). Iar relatia/ prietenia noastra, daca sint pe baze reale, pot merge mai departe.
E ca in experimentul cu hirtia pusa intre noi pe care e desenat sasele meu si nouale tau. Cit timp stam rigizi in pozitiile noastre, sa dea naiba daca nu esti chior si prost si optuz ca vezi tu noua, sasele meu! Si te sterg si din lista de prieteni de pe fb sau de mai stiu eu unde, daca nu vezi ca-i 6. Minca-ti-as!
Si vine al treilea, ca in bancul de la spitalul de nebuni. Il stiti, nu?
Doi nebuni se cearta: eu sint trimisul domnului pe pamint! Ba eu sint trimisul domnului pe pamint.
Dupa ceva timp, vine al treilea: sinteti nebuni amindoi, n-am trimis pe nimeni!
Cam asa si la noi. Si vine al treilea, cum spuneam, care sta intre mine si tine, se uita la foaia noastra si zice: ia uite, un covrig din care cineva a rupt putin. Si cred ca i-a mincat si semintele. RamPamPam.
Acesta este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Evident ca cine l-a scris e cea mai desteapta persoana de pe pamint de departe. Care are si dreptate si e si fericita. :)))
Fericita chiar sint, ca ma mincau buricele degetelor sa tastez cele de mai sus, ceea ce nu mi s-a mai intimplat de enorm de multa vreme.
Va doresc ce-mi doresc si mie. Nu de alta, dar s-ar putea sa fim toti una. Aoleu!
In loc de concluzie:
Iar in lumea asta mare, noi, copii ai lumii mici,
Facem pe pamantul nostru musunoaie de furnici. (Mihai Eminescu)
