Ma intreaba acum citeva zile o buna prietena care este activitatea fara de care nu m-as vedea. Si stau eu sa cuget si cuget si cuget… Raspunsul vine sovaitor, dar totusi incredibil de ferm: sa scriu. Nu ma vad fara scris in viata mea. De ce sovaitor raspunsul meu? Pentru ca nu am mai facut acest lucru de mult, foarte mult timp. Dar este undeva in mine scrisul, indiferent ca il eliberez sau nu. 😛
Asa ca azi scriu. Sa vedeti si ce. Iubitorii de magie, mister si white voodoo sa fie cu urechile pilnie. Scepticii, sa fie deschisi sa citeasca … o poveste…
Asadar, sa purcedem.
Am un ceas, cel mai probabil primit cadou de la sotul meu (el asa zice si nu se cade sa te contrazici cu sotul pentru o astfel de pricina marunta), pe care il folosesc aproape in fiecare zi. Poti citi ora urmind indicatia limbilor de ceas (ador acest afisaj pe ecranul ceasului meu), il poti folosi la piscina, pentru ca este acvatic si mai este si foarte rezistent. Bun. Saptamina trecuta constat ca a disparut ceasul meu cel de toate zilele. Il caut prin locurile in care il las de obicei. Ma amuz gindindu-ma ca nu-l mai gasesc, tocmai dupa un perdaf tras lui Cristinel, care nu isi gasea niste pantaloni. (eu: la cit de alandala sint hainele tale, normal ca nu ii gasesti). Deci, ce am criticat, aia am avut. intr-un final, apelez la magia fara gres si intorc o cana. Nu stiu de ce functioneaza gasirea obiectului pierdut in casa, daca intorci cana. Dar functioneaza. De aici incepe pasajul cu povestea, sa ii zicem asa.
Trece o zi, nimic. Trec doua, nimic. A treia zi dau peste pantalonii rataciti ai fiului meu. Multumesc, dar cana era pentru ceasul buclucas. Intorc alta cana. Ridic canapelele. Bomban mitele, mai ales pe Mudok, careia ii place la nebunie sa dea cu laba jos diverse obiecte de pe mobila. Nimic.
Azi, asezata in fata laptopului, imi fuge privirea peste folderul cu carti Lenormand, care cuprinde inclusiv ce loc reprezinta fiecare carte. E timpul pentru o etalare.
Unde este ceasul meu?
Raspuns: Sarpele, Ancora si Trifoiul.
Sarpele: intr-un loc ascuns, intunecat, poate in forma de s. Ancora: cu siguranta in casa, posibil pe undeva pe jos. Trifoiul: linga ceva verde si viu din casa.
Ma reped pe balcon unde avem diverse plante pe care le sucesc si rasucesc. Nimic. Ma uit la cele doua pisici, spunindu-i lui Mudok sa imi arate locul unde e ceasul. Repet, pentru o categorie de cititori, o poveste. :p Mudok se asaza pe parchet in dreptul dulapului celui alb si al mobilei din stejar, pe care este, bingooooo, acvariul cu pesti si plin de plante verzi… Ma asez si eu pe parchet si luminez partea de dedesubt a mobilei, un loc intunecat si plin de praf si unde se gaseste, ati ghicit!, ceasul meu cel de toate zilele. Ram pam pam!
Multumesc Mudok, multumesc cartilor, multumesc canii intoarse, multumesc iubitorilor de magie si tuturor cititorilor mei!
Cu ocazia asta am si scris, da?
Va doresc o zi cu inspiratie!
