Despre frica.

Frateeee, adica brooo, ca cica asa ar fi la moda. Pai n-am mai scris pe aici, de s-a asezat praful. S-a asternut praful peste litere, peste penita, peste sufletele noastre… Dar nu e despre poezie astazi. Ci despre ce am amenintat de mult ca voi scrie. Prietenii stiu de ce. 🙂 Despre frica.

Probabil ca toata viata mi-au placut experientele extreme. De orice fel si cit mai extreme cu putinta. Asa ca, atunci cind am ris, am ris pina m-am cocosat, iar cind a fost de plins, am plins pina am simtit ca mi se umfla si-mi sar ochii din cap. De ceva timp, exprimentez frica. Nu, impropriu spus. De fapt, frica ma experimenteaza pe mine. Frica de boala, de suferinta si de moarte. Da, suna a cliseu ceea ce tocmai am spus. Probabil ca tuturor ne e frica de boala, suferinta si moarte. Dar merita sa va spun cum ma traieste cu patima si fara pic de mila frica pe mine. Totul incepe brusc, cu o mica urma de durere, un te miri ce disconfort, pe care orice om cu scaun la cap l-ar ignora. Nu si subsemnata. Incercata de ceva timp de ale vietii valuri, orice urma de durere escaladeaza brusc, se taie toate etapele intermediare si se instaleaza tantosa frica de moarte. Adica, ceva de genul: de ma doare putin stomacul, eu o sa mor. Nu mai conteaza ca te poate durea stomacul si sa nu ai mai nimic, sau sa ai, dar sa poti linistit trata/ rezolva. Nu. E gata, frate, m-am dus! Eu o spun acum, dar, in acele momente, in capul meu eu nu mai am niciun drept de comentat, frica este atotcuprinzatoare si atotstiutoare. O simt cum imi invadeaza corpul. Se instaleaza ca o lespede deasupra toracelul meu si imi permite sa respir cu zgircenie. E infernal de grea, de neinlaturat si inglobeaza tot. Imi invadeaza mintea si singurele scenarii pe care le mai pot avea sint cele apocaliptice. Exteriorul isi pierde orice forma, miros, culoare. Frica a inghitit tot. Nu mai e niciun punct de sprijin de care sa ma agat sa o rastorn. Si respir cu parcimonie, superficial, constatind cu groaza cum dispar.

Daca am programata vreo analiza, ecografie ceva, care ies cu valori absolut firesti, lespedea se ridica brusc, aerul imi tisnete printre dintii inclestati, cerul devine senin si frica dispare. Pina data viitoare.

Deocamdata sint sanatoasa tun, nu mai mor. Si ii rid fricii in nas.