Blondi, desigur!
Uitindu-ma la o filmare a unui dans de grup, in care evident ca aparea si subsemnata, mi-am adus aminte de o intimplare de mai bine de 20 de ani, pe care merita sa v-o povestesc.
Eram la mare si tocmai ce ma pregateam sa ies din apa, cind am observat ca unul dintre prietenii cu care eram, minuia, cu maxim de seriozitate si profesionalism, un aparat foto adevarat. Nu erau telefoane mobile ca acum, nu se faceau selfiuri de pisi, cu buzele tuguiate, probabilitatea de a fi imortalizat pe hirtia foto era mult mai mica decit acum. Ce s-o mai lungesc, atunci cind m-am simtit fotografiata, postura mi s-a schimbat instinctiv, am inceput sa pasesc super gratios, mai aveam putin si eram demna urmasa a lui Jesus pasind pe apa, mi-am prins parul din care se scuturau picaturi rebele si apoi l-am lasat sa se reverse intr-o cascada de suvite ude, mi-am tras discret abdomenul si mi-am scos pieptul inainte si noroc ca s-a terminat apa marii, ca altfel as fi mers asa la nesfirsit, nimfa nimfelor, zina zinelor, frumoasa frumoaselor.
Sesiunea foto terminindu-se, am mai stat noi la plaja ce am mai stat si apoi am plecat. Spre seara, la cazare, cu inima plina, am vazut pozele cu mine. Hmmm…
M-am apropiat de laptop sa vad daca (mai) vad bine. Sirena gratioasa, care pasea pe ape, era un mic casalot cu forme generoase. Abdomenul parea tras, dar printr-un inel, asa incit, din orice parte te uitai: fata, spate, lateral, vedeai cam aceeasi dimensiune. Sinii generosi coborau cu greutate inspre buric. Cascada de suvite ude consta in par lung si ud, dezordonat si sub forma de mini sulite. Nu paream sa fiu eu. De aceea m-am apropiat si mai mult de ecran. Parea o grasunica simpatica, ce imi imprumutase slipii. Albastri. Tanga. Dar sa nu mai intram in amanunte.
Ce m-a convins totusi ca eu sint, desi am ezitat mult, nu au fost neaparat ochii mei, ci privirea lor. Era privirea zeitei, a zinei zinelor, sirenei sirenelor, nimfei nimfelor. Deci eu eram.
Stiti ce, cam cum sint pozele acum pe facebook: ce comanzi de pe Temu versus cum arata in realitate. Asa si cu mine atunci.
Dar sentimentul acela. de cit de faina sint, nu m-a parasit. Nici atunci si nici acum. Frumusetea, mai mult decit in ochii privitorului, e in ochii mei. Asa sa ne ajute Dumnezeu pe toti. Amin!
Ps. Aici ma ajuta costumul mult!